Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Duhul stâncii vrăjite
Duhul stâncii vrăjite
– polimorfie –
Zoreşte voinicul peste păduri despletite
şi-ndeamnă pegasul, – despintece norii,
s-ajungă pân’ să nu se destrame zorii,
desferece-ndată duhul stâncii vrăjite.
Sloboadă izvoru-ncuiat în adâncuri,
să-i dea izvorât şi murmur, şi şerpuire,
cum murmură fata fecioară în incuri
de-atâta noroc şi de-atâta primenire.
Să fie slobozenie-n lume, fără lanţuri,
să-i fie sprinteneală omului piciorul
şi liberă mâna, prinde-se-n danţuri,
iar fata să-şi ducă pe-umăr gol ulciorul.
Să pună-n stâncă duh ocrotitor, matern,
să merg şi eu când mă voi face bine,
cât mai am timp, că zilele-s puţine,
s-aprind o lumânare şi-apoi s-adorm etern.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania