Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    DURERII… CE-A RĂMAS

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    DURERII… CE-A RĂMAS

    Primit pentru publicare: 08 Sept. 2019
    Autor: Gheorghe A STROIA
    Publicat: 08 Sept. 2019
    © Gheorghe A. Stroia, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    Prietenului nostru, scriitorul ION N. OPREA, Patriarhul literelor ieșene, greu încercat la dispariția fiului său LUCIAN, la doar 6 luni de la dispariția nurorii sale MARIANA…

     

    Ce ai cu mine,
    Doamne,
    de mă lovești
    mereu,
    doar în genunchi
    cu Tine,
    sunt iar, și iar,
    doar eu?

    Mă-nchin
    în taină mare,
    știu că
    m-asculți ades,
    de ce
    mă tot lovești,
    durerea
    să-mi dea ghes?

    Mi-ai secerat
    iubita,
    tristețea
    să mă-nvingă,
    acum
    îmi iei copiii,
    ca inima
    să-mi plângă!

    Nici lacrimi
    ochii mei
    nu au
    îndeajuns,
    mă-ntreb
    cu-ngrijorare,
    ce-am fost
    și ce am ajuns?

    Din fericirea-mi
    plină
    de flori
    și de iubire,
    rămas-am
    doar cu spini,
    regrete
    și amăgire,

    Rămas-am
    doar un duh,
    în oase
    și în carne,
    să mă tot
    lupt în van
    cu ale vieții
    cazne,

    Rămas-am
    trist și gol,
    în suflet
    cu jar mare,
    măcar
    de s-ar sfârși,
    să-mi sune
    de plecare…

    Să nu mai
    văd nimic,
    flacăra
    să-mi dispară,
    să nu mai
    fiu pe plac,
    durerii
    de ocară,

    Să nu mai văd
    și cerul,
    ce pentru
    mine-i sânge,
    să văd
    a Ta lumină
    pe umăr
    că îmi plânge,

    Să nu mă
    mai dai sorții,
    batjocură
    să-i fiu,
    să nu mai
    am apus,
    nici răsărit
    să știu!

    Să nu-mi
    îngrop urmașii,
    strămoș –
    eu să le fiu,
    și lasă-mi,
    Doamne, dorul,
    să-mi fie
    chinul viu!

    La ceas
    de înnoptare,
    închide
    ochii mei,
    să nu mai văd
    amarul,
    plânsul
    captiv în ei,

    Să nu mai știu
    culoarea
    cea neagră
    și haină,
    pe care-n
    multul timp,
    am strâns-o
    la inimă,

    Să nu mai
    curgă-n valuri
    lacrime
    mai amare,
    să nu mai
    ascult valsul
    de jale
    din fanfare,

    Să nu mai
    pot aduce
    pe lespezi
    ghiocei,
    te rog, Tu Bun
    fii, Doamne,
    vamă… ți-s
    anii mei!

    Nu am strigat
    la Tine,
    nu te acuz
    nicicum,
    dar ai milă
    de mine
    în ceasul
    de acum!

    Să-mi dai
    putere, Doamne,
    să-mi strig
    copiii toți,
    care-s acum
    la Tine,
    bătând
    la sfinte porți!

    Tu le deschide,
    Doamne,
    și ia-i
    în grija Ta,
    și-n Raiul
    Tău frumos,
    Tu îi prefă
    în stea

    Și-arată-mi-i
    și mie
    în fiecare
    seară,
    să mă înalț
    la ei,
    în visul meu
    de ceară,

    Aprinde-i sus,
    pe cer,
    Luceferi
    între stele,
    coboare-n
    fapt de seară,
    în gândurile
    mele!

    Îți mulțumesc,
    Slăvite,
    și iartă
    al meu glas,
    că ai făcut
    Lumină,
    Durerii…
    ce-a rămas!

    GHEORGHE A. STROIA
    Slobozia de Urechești, Bacău – 7 al lui Răpciune, 2019
    Grafica aparține artistului american VINCENT J. NARDONE
    Celor ce doresc îi pot fi alături, lui Ion N. Oprea în greaua încercare, luni 9 septembrie 2019, la înhumarea fiului său LUCIAN. Dumnezeu să-l odihnească pe Lucian, cu sfinții să-l numere, iar celor îndurerați să le dea Domnul puterea de a merge mai departe!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Stroia Gheorghe spune:

      Dragul nostru prieten, INO, vă suntem aproape, cu inima și sufletul. Să fiți tare ca o stâncă, iar lui Lucian să îi purtați de grijă și dincolo de viață!!!

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5