Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

DURERII… CE-A RĂMAS

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

DURERII… CE-A RĂMAS

Primit pentru publicare: 08 Sept. 2019
Autor: Gheorghe A STROIA
Publicat: 08 Sept. 2019
© Gheorghe A. Stroia, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


Prietenului nostru, scriitorul ION N. OPREA, Patriarhul literelor ieșene, greu încercat la dispariția fiului său LUCIAN, la doar 6 luni de la dispariția nurorii sale MARIANA…

 

Ce ai cu mine,
Doamne,
de mă lovești
mereu,
doar în genunchi
cu Tine,
sunt iar, și iar,
doar eu?

Mă-nchin
în taină mare,
știu că
m-asculți ades,
de ce
mă tot lovești,
durerea
să-mi dea ghes?

Mi-ai secerat
iubita,
tristețea
să mă-nvingă,
acum
îmi iei copiii,
ca inima
să-mi plângă!

Nici lacrimi
ochii mei
nu au
îndeajuns,
mă-ntreb
cu-ngrijorare,
ce-am fost
și ce am ajuns?

Din fericirea-mi
plină
de flori
și de iubire,
rămas-am
doar cu spini,
regrete
și amăgire,

Rămas-am
doar un duh,
în oase
și în carne,
să mă tot
lupt în van
cu ale vieții
cazne,

Rămas-am
trist și gol,
în suflet
cu jar mare,
măcar
de s-ar sfârși,
să-mi sune
de plecare…

Să nu mai
văd nimic,
flacăra
să-mi dispară,
să nu mai
fiu pe plac,
durerii
de ocară,

Să nu mai văd
și cerul,
ce pentru
mine-i sânge,
să văd
a Ta lumină
pe umăr
că îmi plânge,

Să nu mă
mai dai sorții,
batjocură
să-i fiu,
să nu mai
am apus,
nici răsărit
să știu!

Să nu-mi
îngrop urmașii,
strămoș –
eu să le fiu,
și lasă-mi,
Doamne, dorul,
să-mi fie
chinul viu!

La ceas
de înnoptare,
închide
ochii mei,
să nu mai văd
amarul,
plânsul
captiv în ei,

Să nu mai știu
culoarea
cea neagră
și haină,
pe care-n
multul timp,
am strâns-o
la inimă,

Să nu mai
curgă-n valuri
lacrime
mai amare,
să nu mai
ascult valsul
de jale
din fanfare,

Să nu mai
pot aduce
pe lespezi
ghiocei,
te rog, Tu Bun
fii, Doamne,
vamă… ți-s
anii mei!

Nu am strigat
la Tine,
nu te acuz
nicicum,
dar ai milă
de mine
în ceasul
de acum!

Să-mi dai
putere, Doamne,
să-mi strig
copiii toți,
care-s acum
la Tine,
bătând
la sfinte porți!

Tu le deschide,
Doamne,
și ia-i
în grija Ta,
și-n Raiul
Tău frumos,
Tu îi prefă
în stea

Și-arată-mi-i
și mie
în fiecare
seară,
să mă înalț
la ei,
în visul meu
de ceară,

Aprinde-i sus,
pe cer,
Luceferi
între stele,
coboare-n
fapt de seară,
în gândurile
mele!

Îți mulțumesc,
Slăvite,
și iartă
al meu glas,
că ai făcut
Lumină,
Durerii…
ce-a rămas!

GHEORGHE A. STROIA
Slobozia de Urechești, Bacău – 7 al lui Răpciune, 2019
Grafica aparține artistului american VINCENT J. NARDONE
Celor ce doresc îi pot fi alături, lui Ion N. Oprea în greaua încercare, luni 9 septembrie 2019, la înhumarea fiului său LUCIAN. Dumnezeu să-l odihnească pe Lucian, cu sfinții să-l numere, iar celor îndurerați să le dea Domnul puterea de a merge mai departe!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Stroia Gheorghe spune:

    Dragul nostru prieten, INO, vă suntem aproape, cu inima și sufletul. Să fiți tare ca o stâncă, iar lui Lucian să îi purtați de grijă și dincolo de viață!!!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania