Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Grigore Dragoș Gheorghe Ilisei; © Florin Bălănescu (Arhiva personală)
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Grigore Dragoș Gheorghe Ilisei s-a născut la 20 noiembrie 1943, în satul Văleni, comuna Mălini, plasa cu același nume, județul Baia (astăzi, în județul Suceava). A fost căsătorit și are un fiu. A absolvit Facultatea de Filologie (în prezent, Facultatea de Litere) a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A fost redactor-șef adjunct al Programului 3 din cadrul Radioteleviziunii Române, redactor-șef adjunct și director al Studioului Teritorial de Radio și Televiziune Iași, redactor al revistei ieșene „Convorbiri literare”, director al Studioului Teritorial de Televiziune Iași, atașat cultural al României în Tunisia, precum și un apreciat crainic sportiv. Este autorul a peste 50 de volume de proză, reportaje, tablete, interviuri, jurnale de călătorie, eseuri, publicistică și memorialistică, monografii și albume de artă, precum și a două documentare cinematografice și al unei audiocărți. A primit, între altele, Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a (1979), Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler (2002), Ordinul Național pentru Merit în grad de Ofițer (2019) și titlul de Cetățean de Onoare al municipiilor Fălticeni (2003) și Iași (2003) și al comunelor Rădășeni (2003) și Preutești (2018) din județul Suceava. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1977) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (din 1990).

Grigore Ilisei este un remarcabil scriitor, jurnalist și profesor. Despre istoria radioului public ieșean, mi-a vorbit într-un interviu realizat la Iași, la 2 noiembrie 2016, când s-au împlinit 75 de ani de la înființarea postului.

• – Bună ziua, domnule Grigore Ilisei!
• – Bine te-am găsit!
• – Care este, pe scurt, istoria radiofoniei ieșene?
• – La 2 noiembrie 1941, într-o zi de duminică, la ora 11,30, a emis pentru prima oară Radio Moldova, denumirea de atunci a postului actual. Acesta a activat până la 18 martie 1944, când linia frontului se apropiase amenințător de Iași. Atunci, s-a hotărât evacuarea bazei tehnice, inclusiv a emițătorului. Abia la 1 decembrie 1956, activitatea postului a fost reluată, sub denumirea de Radio Iași, devenind cel de-al patrulea studio regional al Radioteleviziunii Române. La rândul său, acesta a funcționat până la 12 ianuarie 1985, când a fost desființat printr-o decizie politică, odată cu celelalte studiouri teritoriale. În sfârșit, Radio Iași a reînceput să emită la 22 decembrie 1989, ora 15,00, împreună cu celelalte șase studiouri teritoriale, ființând și astăzi. La 2 noiembrie 2001, când au fost inaugurate lucrările de construcție a noului sediu, postul a revenit, pentru câteva luni, la denumirea Radio Moldova [– România].
• – Care a fost motivul desființării sale din 1985?
• – Ca în mai toate deciziile importante ale istoriei, și atunci a existat un pretext. În câteva emisiuni în limba maghiară de la Radio Târgu Mureș, au „scăpat” niște aluzii iredentiste, ce au atras atenția „Cabinetului 2” [Elena Ceaușescu]; aceasta răspundea de domeniul propagandei (radio, televiziune, publicații, edituri etc.) și mereu întreba: „Da’ pe ăștia din teritoriu, cine-i controlează?”. Și, atunci, pentru a nu lua măsuri severe doar împotriva acelui post teritorial de radio, ca să nu creeze suspiciuni, le-a desființat pe toate. Astfel, pe 12 ianuarie, la ora 16,00, când trebuia să înceapă emisia de după-amiază, și Radio Iași a amuțit. A mai rămas doar un mic nucleu tehnic, cu misiunea de a conserva și menține funcțională o cabină de emisie pentru eventuale situații excepționale. În clădire, erau găzduiți și doi corespondenți județeni – unul al Radiodifuziunii Române și altul al Televiziunii Române. Emițătorul nostru de la Uricani [sat în comuna Miroslava, județul Iași] transmitea emisiunile de Radio București.
• – Cum a fost reînființat postul în 1989?
• – În după-amiaza zilei de 22 decembrie, s-a primit undă verde din Capitală ca Radio Iași să-și reînceapă activitatea pe vechiul emițător. Foștii colegi s-au prezentat aproape in corpore la studio, însă nu mai existau magnetofoane, reportofoane și bandă magnetică, iar fonoteca fusese mutată la București; totul fusese răvășit și nu mai rămăseseră decât mica bază tehnică și clădirea în care funcționasem până la desființare. Având cea mai mare experiență managerială și fiind recunoscut ca o autoritate în domeniu, mi-am asumat misiunea conducerea radioului într-o perioadă foarte dificilă, în care am stat în instituție două săptămâni, zi și noapte, după care, treptat, am reușit să o repun, împreună cu colegii mei, pe picioare.
• – Ce personalități s-au perindat, de-a lungul timpului, la acest microfon?
• – La inaugurarea Radio Moldova, în 1941, au vorbit, între alții, Mihai Antonescu, ministrul de Externe, Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei, și Ion Petrovici, președintele consiliului de administrație de atunci. Ultimul a spus că, în afara misiunii sale de redeșteptare națională în teritoriile înstrăinate, acest post e menit să învioreze viața spirituală a Iașilor – și așa s-a și întâmplat. Aici, au colaborat intelectuali de marcă ai științei și culturii române – scriitorii Mihail Sadoveanu, Otilia Cazimir, George Lesnea și Aurel Leon, actorii Ștefan Ciubotărașu, Constantin Ramadan, Miluță Gheorghiu și Nicolae Veniaș, istoricii Andrei Oțetea și Radu Vulpe, criticul literar Mircea Mancaș, medicul Grigore T. Popa, matematicianul Dumitru Mangeron și atâția alții. La reînființarea postului, în 1956, existau doar două ore de emisie pe zi, iar colectivul redacțional era expresia perioadei proletcultiste de atunci. Totuși, în echipa aceea și-a făcut loc și o serie de intelectuali de bună calitate, cu cariere ulterioare strălucite; de exemplu, scriitorii Corneliu Ștefanache, Corneliu Sturzu și Mircea Radu Iacoban, care au fost întemeietori de instituții și au creat un climat cultural în viața orașului.
• – Ce rol a jucat radioul ieșean?
• – După 1965, când a avut loc o schimbare de macaz în politica românească, concretizată în distanțarea față de Uniunea Sovietică, a început să se discute, din nou, despre Basarabia și Nordul Bucovinei, ce înainte fuseseră subiecte tabu. Atunci, oficialitățile vremii au considerat că Radio Iași este chemat să reia rolul extraordinar pe care l-a avut Radio Moldova în 1941 și, ca urmare, s-a făcut o investiție masivă în modernizarea studiourilor și a fost adusă o generație tânără de oameni școliți, iar programul zilnic a fost mărit la opt ore. În plus, emițătorul de la Uricani era cel mai puternic din țară, fiind amplasat aici în mod special, tocmai pentru a „mătura” teritoriile românești înstrăinate din nord-estul țării și dincolo de ele; așa se face că emisiunile postului erau recepționate, de pildă, la Praga, în nordul Africii, Israel și Uniunea Sovietică și se primea foarte multă corespondență din străinătate.
• – Se poate vorbi de o continuitate a celor două posturi de radio?
• – Cu siguranță; ambele au emis pe aceleași frecvențe și din același sediu, situat pe strada Lascăr Catargiu, numărul 19 pe atunci [în prezent, numărul 44]; clădirea, cumpărată de Societatea Română de Radiodifuziune, a fost reședința prim-ministrului Ion [Ionel] I. C. Brătianu în Primul Război Mondial, deci este o casă de patrimoniu național. Dar, cel mai important, misiunea istorică pe care a primit-o Radio Moldova în 1941 a fost continuată, după deceniul 1956-1965, de Radio Iași printr-o educație națională și cultivarea valorilor.
• – Ținând cont de sincopele de care ați pomenit, radioul ieșean și-a îndeplinit misiunea care i-a fost încredințată?
• – În linii mari, cu certitudine; sigur că depinde de instrumentul de măsurare a acestui scop, dar menirea culturală, educativă, de promovare a valorilor și de informare obiectivă a ascultătorilor a fost înfăptuită, chiar dacă adevărul absolut nu există niciodată – cu atât mai puțin într-o perioadă în care el era mai puțin confortabil. Și astăzi, adevărul umblă, de multe ori, cu capul spart, pentru că fiecare are certitudinile lui și mulți sunt tentați să creadă că acelea reprezintă adevărul general; de aceea, respectul pentru obiectivitate ar trebui să guverneze mass-media de la noi, dar, din păcate, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.
• – Cum apreciați peisajul mediatic actual?
• – Există emisiuni de calitate atât la radio, cât și la televiziune, dar, dacă facem o comparație între programele de acum și cele dinainte de 1990, măcar vulgaritatea și stupiditatea de astăzi nu existau atunci. De asemenea, în prezent nu mai există nici grija pentru exprimare, care înainte era obligatorie; acum, limba română se află într-o mult mai mare suferință decât în perioada aceea. În condițiile actuale de libertate, ar trebui să se facă altceva; din păcate, predomină subiectele facile, chiar derizorii, iar dezbaterile serioase pe problemele grave cu care se confruntă societatea lipsesc aproape cu desăvârșire.
• – Care sunt cele mai importante calități ale unui om de radio?
• – Dincolo de pregătirea generală și cea specifică, sunt obligatorii rapiditatea redactării și transmiterii subiectelor, spontaneitatea, oralitatea și puterea de comunicare, adică forța de a trece dincolo de microfon; cu alte cuvinte, e nevoie de o anumită carismă, fără de care nu ajungi la inima oamenilor.
• – În final, ce cuvinte ați adresa la aniversarea radioului ieșean?
• – Vivat, crescat, floreat! [Să trăiască, să crească și să înflorească!]
• – Vă mulțumesc pentru răgazul petrecut împreună.
• – Cu toată plăcerea.
• Florin Bălănescu