Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

E TOAMNĂ IAR, DECI E ŞI CONGRESUL EMINESCU

Primit pentru publicare: 19 Sept. 2019
Editorial – Lucia OLARU NENATI – scriitor
Publicat în Monitorul de Botoșani
Preluat integral din sursa primară, ediția online: https://www.monitorulbt.ro/editorial/2019/09/19/e-toamna-iar-deci-e-si-congresul-eminescu/
© Lucia Olaru Nenati, ©Monitorul de Botoșani, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Înainte de orice, Congresul mondial al eminescologilor de la Chișinău impune prin tenacitatea lui, spre deosebire de atâtea alte acțiuni și inițiative care, după ce au strălucit bombastic la înființare, se sting precum artificiile de sărbătoare. Iar acest lucru se petrece datorită faptului că inițiativa acestuia a aparținut unei personalități marcante, foarte competente în domeniul eminescologiei, care nu a încetat să cerceteze personalitatea și opera poetului născut la Botoșani, punând-o mereu în valoare. Și aceasta se petrece de ani mulți, fără legătură cu dobândirea vreunui câștig material, ba chiar fără a manifesta orgoliu și emfază pentru meritele sale nemăsurate: academicianul basarabean Mihai Cimpoi, dar care are, ca atâtea alte personalități, fie că recunosc sau nu, și origini – pe linie paternă – în județul Botoșani, drept care, nu cu mulți ani în urmă, i-am fost alături la acordarea titlului de cetățean de onoare al comunei Păltiniș, unde se află și azi rude ale sale apropiate.

Așadar, acesta este omul care, la început de toamnă, adună constant și tenace în jurul său personalități din țară și din străinătate care s-au manifestat în timp cu eficiență ca fiind competenți și preocupați sincer și profund de cunoașterea și promovarea universală a lui Mihai Eminescu. Nu am scris a „poetului” căci, așa precum au relevat și pus în valoare numeroasele comunicări și lucrări lansate la acest congres, Eminescu este mult mai mult decât un poet, chiar dacă, desigur, genial. În documentele ce vor conține sinteza lucrărilor acestor opt ediții ale congresului se  va putea reliefa importanța acestei întreprinderi comparabilă cu marile acțiuni culturale ce s-au succedat în timp întru revelarea grandorii eminesciene, ca să dau doar exemplul Ediției Perpessicius. Nu e lipsit de importanță nici faptul că la aceste ediții au participat numeroși academicieni ce au acordat atenția meritată evenimentului și au contribuit la realizarea lui, precum: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Gh. Duca, Ionel Haiduc, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Victor Crăciun, Alexandrina Cernov, Ion Tighineanu, Ion Hadârcă, Vasile Tărâţeanu, Ioan Aurel-Pop, Eugen Doga ș.a., iar dintre străinii prezenți la eveniment, îmi amintesc nume precum: Giuseppe Manitta (Italia), Su Yan și Xu Wende (China), Kopi Kycyku (Albania), Ali Narcin (Turcia), Milan Nenadici şi Ileana Ursu (Serbia), E. Valdivieso (Spania), Miroslava Metleaeva (Rusia) Mario Castro Navaretti (Chile), Laura Hant (Austria), O. Stamboliev (Bulgaria), Vladimir Poiată (Ucraina) ș.a. Dacă mi-am putut aminti aceste nume de mai sus, numele cercetătorilor, traducătorilor, exegeților, editorilor, publiciștilor dedicați, eseiștilor ș.a. români este quasi imposibil de memorat, dar e suficient a menționa că acolo se adună mereu ca o breaslă densă de oameni cu adevărat cunoscători și interesați de Eminescu. Iată, chiar și acum, la această ediție dedicată cosmogoniei eminesciene, numărul comunicărilor, fiecare interesantă în felul său, au bătut spre 50. În ce mă privește, am tratat tema solicitată „Muzica sferelor”, un bun prilej pentru a releva și conexiunea pe această coordonată a muzicii deja universalului Eugen Doga, cel ce a fost nu de mult și protagonistul unui spectacol deosebit realizat de asociația culturală botoșăneană Regal d’Art, prezentat și pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, prilej cu care am putut releva publicului profunzimea legăturii sale spirituale cu Eminescu. Participând și la „salonul muzical” desfășurat acasă la marele maestru, am avut bucuria de-a revedea și secvențe din spectacolul nostru.

Dar în cadrul congresului s-au derulat și alte evenimente deosebite, precum prezentarea reproducerii fidele ale celor 200 de ediții ale operei eminesciene publicate de-a lungul timpului, proiectul fiind realizat de către Editura TipoMoldova din Iași, ca și alte lansări de cărți. Cât despre prezența reprezentanților comunei Dumbrăveni – care nu sunt mai numeroși decât în oricare primărie – este deja truistic a releva că și acum, ca și de fiecare dată, ei prezintă – și dăruiesc – cărți de nivel academic, plachete, insigne, medalii și fel de fel de însemne eminesciene, prin care caută a-și demonstra legătura cu marele poet.

Se cuvine însă menționat un fapt de mare importanță și anume acela că acest congres se desfășoară mereu sub auspiciile și adesea cu prezența oficialităților de rang înalt (prim)miniștri, (euro)parlamentari, ambasadori, primari, președinții

Academiei de Științe a Moldovei, instituția-gazdă ș.a. Ba chiar îmi amintesc de o ceremonie solemnă și impresionantă dintr-un alt an, când câțiva dintre participanți am fost decorați la reședința prezidențială, personal de către președintele de atunci al țării, (ehei!), Nicolae Timofti. Așadar, în acest fel acești demnitari de rang înalt au plăce

rea, dar și competența de a-și exprima prețuirea lor față de cultură, atitudine fără de care nu se poate progresa – ca și în alte domenii, iar lipsa de competență și interes coboară lin până la ultimul nivel profesional.