Ecce tempus
Când stele-n mână vrei să prinzi
şi-ncet la piept să ţi le-aduni,
cenuşa rece nu le-o simţi?
De-ncerci cenuşa s-o aprinzi,
n-auzi prin doruri de nebuni,
pierdute glasuri de părinţi?
Prin bolţi cereşti vrând să desprinzi
vetuste punţi dintre genuni,
tumultul cosmic nu-l asculţi?
*
*
Aud cum carii rod în grinzi;
e liniştea dintre furtuni.
Mi-e dor de fraţi şi de părinţi!
Similare