Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    ECHITATE

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    ECHITATE

    Primit pentru publicare: 03 Dec. 2019
    Autor: Ciprian ANTOCHE
    Publicat: 03 Dec. 2019
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    ECHITATE

    Sărac plânge săracul, celui bogat nu-i pasă
    Căci bogăția este un drept ce l-a născut,
    Nu ține cont de suflet, obrazul nu îl lasă
    Și nici sudoarea frunții în veci nu l-a durut.

    Dar oare cum se poate a bogăți din noapte
    Fără a-nșela săracul și a-l robi prin munci?
    Când tu, bogat, n-ai muncă, nici palmele crăpate
    Cine-i apoi săracul și cine-i bogat atunci?

    Ești pus, sărac, la muncă, trudești și treaba lor
    Te mint că fără juguri n-ai să răzbești cu vrere,
    Nu vor decât mulți galbeni și doar atâta vor
    Călcând peste morminte în drumul spre avere.

    Bei apă plină-n mâluri pe când ei se desfată
    Doar cu nectar siropuri și seva de la vii,
    A ta cămeșă neagră n-a fost nicicând călcată
    Pe când bogații îmbracă în straie bidivii.

    Nu știi să cerni durerea, nu știi ce-i bucurie
    În lanțul nedreptății îți duci zile amare,
    Nu știi ce e normalul, nici cum ar fi să fie
    Să-ți aibă prunci destulul și masa cu mâncare.

    Dormi pe slinoasă pernă, cade bordei pe tine
    Te culci cu foamea-n suflet, cu foamea-n zori te scoli,
    Pe când, tu, rogi Divinul, bogat palate-și ține
    Și pruncii în străinuri, plătind prostia-n școli.

    Of, Doamne, câtă foame ai făurit în lume…
    Și câtă nedreptate ai dat în bieți sărmani!
    Ce gând avea-vei, Doamne și ce menire-anume
    Le-ai hărăzit să aibă? căci… nu tânjesc spre bani.

    Tânjesc către dreptatea de-ași pierde sărăcia
    Dar nu vor a schimba-o cu-aceluia bogat,
    Ei vor egalitate, vor ca să-și dea frăția
    De la vlădica țării până la biet argat.

    De ce să aibă unii mai multă cale-n cale
    Făcând risipă lungă când alți-au foamea-n oase?
    Nu toți sunt oare oameni, nu toți sunt oi a tale…
    Trimise ca să pască în luncile mănoase?

    Să fie putregaiul mai sus decât rod este
    Iar paltinul și fagul să-nchine cruce lui?
    Nici carii nu se-ndeamnă să roadă lemn de iesle
    Unde legați șad boii și nu străpunge cui.

    Bogat, sărac, tot-una-s, se vrea a scrie-n lege
    Că-s oameni ca și alții, dar nu-s egali deodată,
    Săracul cară jugul, crăpate pălmi culege
    Dar nu șade la masă cu cel avut vreodată.

    N-a fost nicicând dreptate și nici n-are să fie
    De nu s-ar ridica, săracul de sub jug…
    Ori toții să troneze șezând în puf de glie,
    Ori să-și înjuge trupul la coarnele de plug.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Stefan Silva spune:

      O poezie bine scrisă, din păcate foarte reală.Mi-a plăcut foarte mult. Autorul un poet talentat.FELICITĂRI !

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5