Zâmbesc și pier

Nici vântul nu mai bate
nici râul nu suspină
nici focul nu mai arde
iar lacrima divină
n-o mai găsesc
nici pe morminte
iar, tu, te rog ,
să iei aminte
că dincolo de punctul înnegrit
nu e sfârșit
ci o lumină lină
plină
boboc de floare-n
amiaza mare
parfum de rozalie
ce îmi așterne visul
și mă-mbie
să urc la fel
spre cer…

 acum,
zâmbesc și pier.