Nici vântul nu mai bate
nici râul nu suspină
nici focul nu mai arde
iar lacrima divină
n-o mai găsesc
nici pe morminte
iar, tu, te rog ,
să iei aminte
că dincolo de punctul înnegrit
nu e sfârșit
ci o lumină lină
plină
boboc de floare-n
amiaza mare
parfum de rozalie
ce îmi așterne visul
și mă-mbie
să urc la fel
spre cer…
acum,
zâmbesc și pier.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
,,…ci o lumină lină/ plină/ ce îmi așterne visul/ și mă-mbie/ să urc la fel/ spre cer…”
Superbă imagine poetică!