Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Emil Mircea Neşiu şi (po)Arta sufletului

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 11 Iun. 2018
Cronică de Ionuț CARAGEA, membru al U.S.R.
Publicat: 11 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Emil Mircea Neşiu şi (po)Arta sufletului

 

Prin volumul (po)Arta sufletului (editura Aureo, Oradea, 2016), Emil Mircea Neşiu ne invită să-i cunoaştem sufletul său de poet, fiecare poem fiind o poartă care poate fi deschisă de cititor numai şi numai cu cheia potrivită. Cititorul este martorul unei inimi zburdalnice care desenează cuvinte şi portrete în tablouri simboliste şi suprarealiste, pe fondul unui ludic temperat (arar sentimentul face tumbe, pag. 69) şi al unei iubiri nostalgice cu nuanţe de toamnă. De fapt, poezia autorului este un „Virus melancolic” (acesta fiind şi titlul primului capitol din carte) care te contagiază frumos, fără să te chinuiască prea tare. Vindecarea, evident, se face printr-o lectură atentă, cuvintele reţetei fiind ascunse uneori în mesaje uşor criptate.

Poet economicos, atent şlefuitor de cuvinte ambalate în metafore delicate, Emil Mircea Neşiu ne adresează o „scrisoare deschisă” (pag. 23), în care ne mărturiseşte: „N-am scris, / nimic împreună / Doar cu sufletul / am desenat / păsări nebune / ce-nvăţau tremuratul / unei dimineţi / prin aburul de cafea / Lacrima obosită, / pe obrazul dăltuit / din suspine”.

În multe din poeziile autorului se simte experienţa sa de viaţă, finalul ultimelor strofe fiind conclusiv-constatator, la fel ca în lirica soresciană. Uneori, înţelepciunea şi sensibilitatea sufletească se cristalizează în aforisme poetice de mare rafinament: …”Somnul, mireasmă poticnită la poarta gândului” (Ieri, Somnul, pag. 27).  

În cel de-al doilea capitol al volumului intitulat „Desenul literei”, avem de-a face cu mult mai multe elemente simboliste (păsări, nuferi, arbori, frunze, ploi, spaţii, zborul etc.) care întregesc cadrul unei geometrii metafizice şi a unor „Vieţi paralele” (pag. 50): „Femeia izolată între mine şi scris / Izvor între sete şi moarte / Clipe furate din compromis / anotimpul nedescris ne desparte / suntem două cercuri / avem acelaşi drum / spre miazănoapte / vieţi paralele.”

Poate cel mai frumos poem care vine ca o credinţă în transmigraţia sufletului individual este poemul „De culoarea toamnei” (pag. 67). În această metempsihoză poetică are loc reîncarnarea iubirii în trupul şi culorile toamnei: „Gura ta, întredeschisă / uşor pudrată a mov / îmi prezintă nervurile toamnei / şi aţipesc în aroma / frumoaselor clipe / petrecute-n doi // E o explozie de culori / prin care numai umbletul tău / încearcă să acopere / distanţa // Pe fiecare frunză / de vânt purtată, / DORUL din mine / mai depăşeşte o treaptă.”

Dar dorul, se mai poticneşte uneori şi sufletul rămâne împietrit ca o „Mască” (pag. 76): „Sub ochiul stâng / zâmbetul împietrit / loveşte cu sete clipa / cum adevărul devine rotund / Iar mirul capătă / arome de taină // Sub ochiul drept / lacrima face piruete / pentru un ultim vals / un fluture a încurcat paşii”.

În ultimul capitol al cărţii (Chanson D’amour), în acelaşi peisaj al iubirii şi al metempsihozei, „îmi şopteşte chipul tău / colaj pe scoarţa inimii”. (Colaj, pag. 95). Iubirea este şoaptă sau cântec al dimineţii, este „acelaşi vals / trecut de fiecare dată / între parantezele zilei” (Năluca, pag. 98). Singurul regret al autorului este că „Atingerile tale, / pentru mine se numără / la trecut”, cu toate că „Parfumul coloniei tale, / îşi păstrează încă aroma prin pernă” (Regret, pag. 100). Însă, în tentă optimistă, autorul lasă loc unui „Alt început” (pag. 104), chiar dacă acesta este posibil numai între paginile unei cărţi: „Aşa descopăr cu mirare / că iubirea poartă fluturi // Sărbătoarea din pieptul tău / ar putea creiona / alt început”.

Poezia lui Mircea Emil Neşiu, dincolo de toate reîncarnările succesive care ne transportă într-un cadru autumnal de vis, este un „remember” (pag. 113) nostalgic, o rană mică, dar profundă, a dragostei dintotdeauna pentru fiinţa cea mai apropiată sufletului. O poartă spre amintire, o poartă spre imposibilul care, prin poezie, devine posibil.

Dat fiind faptul că pe 16 iulie 2018, poetul Mircea Emil Neşiu împlineşte frumoasa vârstă de 60 de ani, îi dorim multă sănătate, fericire şi necontenită inspiraţie întru împlinirea celor mai frumoase vise. La mulţi ani şi bine aţi venit în cenaclul literar internaţional „Prietenii poeziei”!

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Teodor Dume spune:

    anticipat, de ziua d-voastră de naştere, domnule Mircea Emil Neşiu, vă urez Un sincer La mulţi ani, fericire şi mult succes!
    mulţumesc şi domnului Ionuţ Caragea, pentru modul în care se implică, colegial şi doar în folosul literaturii, în a propulsa pe cei cu dorinţa de a scrie şi pentru sufletele altora.
    Şi ca o dovadă de necontestat este prezenta cronică (şi multe altele), precum lansarea, cu câteva luni în urmă, şi la Oradea a Cenaclului literar Internaţional Prietenii poeziei.

    mulţumiri revistei Luceafărul şi domnului Ion Istrate
    cu sinceritate,
    Teodor Dume,

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5