Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

„Eminescu a fost sacrificat la 33 de ani pentru integrarea României în Europa de atunci”(Nae Georgescu ).* Decalogul 32 pentru ziariști

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 11 (131), Noiembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

„Eminescu a fost sacrificat la 33 de ani pentru integrarea României în Europa de atunci”(Nae Georgescu )*
Decalogul 32 pentru ziariști

Primit pentru publicare: 23 Nov. 2019
Autor: Alexandru Florin ȚENE, președintele Ligii Scriitorilor Români, membru corespondent al Academiei Americană Română
Publicat: 25 Nov. 2019
© Alexandru Florin Țene© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.


Decalogul 32 pentru ziariști

1-Pe 28 iunie 1883, ziaristul incomod Mihai Eminescu, conducătorul jurnalului conservator „Timpul”, este arestat și apoi internat forțat într-o clinică de boli nervoase. Câțiva eminescologi s-au aplecat cu acribie, mai ales în ultimii ani, asupra misterelor acestei zile. Profesorul Nicolae Balint ne oferă, în exclusivitate, un interviu cu profesorul Nae Georgescu, autorul lucrărilor Boala și moartea lui Eminescu si Eminescu. Ultima zi la Timpul (Dosar de presă). Cartea argumentelor, printre multe altele dedicate poetului și jurnalistului naționalist Mihai Eminescu. În lucrarea din urmă, eminentul eminescolog tratează exact această zi de 28 iunie 1883, când prim-redactorul ziarului „Timpul” își publică ultimul editorial de presă dedicat, parca previzionar, condiției libertății presei și a jurnalistului.

2- Eminescu ca ziarist dezvolta adevărate teorii sociale, economice si politice, toate  incomode si mai ales nepotrivite în contextul în care, prin alianța care se discuta la nivelul cel mai înalt european, tara noastra trebuia sa renunte la apărarea românilor din Transilvania, lăsând definitiv soarta lor în mâinile Imperiului Austro-Ungar. Pe de alta parte, Eminescu era un puternic agent de influență a opiniei publice, scrisul sau fiind mereu așteptat, temut si respectat”, se mai arată în această prezentare.

3- O puternică presiune politică, dar și mediatică, a făcut ca Eminescu să-și piardă definitiv credibilitatea ca ziarist și om politic. ASTFEL CĂ MARELE OM DE PRESĂ, CEL CARE A FĂCUT ISTORIE ÎN PRESA TIMPULUI ȘI A BĂGAT PRESA ÎN ISTORIE, A FOST ÎNVINS TOCMAI DE CĂTRE PRESĂ.

4Eminescu nu era un simplu articlier la ziarul TIMPUL, el dezvolta adevărate teorii sociale, economice si politice, toate  incomode si mai ales nepotrivite în contextul in care, prin alianta care se discuta la nivelul cel mai inalt european, tara noastră trebuia sa renunte la apărarea românilor din Transilvania, lăsând definitiv soarta lor în mâinile Imperiului Austro-Ungar. Pe de alta parte, Eminescu era un puternic agent de influență a opiniei publice, scrisul sau fiind mereu așteptat, temut si respectat.

5- Prietenii lui Eminescu, incepând cu junimistii de frunte, ca Titu Maiorescu, Theodor Rosetti ori Iacob Negruzzi, si sfârșind cu ziaristii foarte apropiati, ca Ioan Slavici ori I.L.Caragiale,  părăsiseră, de fapt, aceasta corabie pentru a se îmbarca în  echipele puterii, poetul rămânând singurul ziarist  pe baricadele opozitiei, alături de câtiva membri marcanți ai acesteia, ca Al. Lahovari ori Mihail Kogalniceanu, care, insa, erau oameni politici, parlamentari angajati, nu ziaristi propriu-zisi. Mai mult, propriul sau ziar, TIMPUL, care a castigat victorii de presa răsunătoare datorita lui Eminescu, ei bine, ziarul isi schimba directia si orientarea si imediat confirma nebunia marelui poet. Concluzionăm cu zicala românească: “Ferește-mă Doamne de prieteni că de dușmani am eu grije.“

6-Eminescu a fost un personaj tragic în literatura noastră, prins într-o  capcană fără putință de ieșire, dar în același timp puternic, luptător: el a căzut luptând.

7Eminescu era un puternic agent de influenta a opiniei publice, scrisul sau fiind mereu asteptat, temut si respectat.

8-“Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal, asta o ştie oricine citeşte. Cu părere de rău că lacătul limbilor nu poate să fi descuiat cu cheile străine, poezia aparţine limbii mai bine decât proza. Sufletul secret al limbii, jocul de irizări din interiorul ei face vocabulele neputincioase, muntele începe de jur împrejur şi nu are poteci. Unde nu te poţi urca, te uiţi şi te mulţumeşti cu câteva imagini vaporoase. Dacă aş râvni să agăţ de constelaţia lui Eminescu o lumină, ar fi o neinchipuită îndrăzneală: constelaţia fuge mereu, se depărtează, cine ar putea să o ajungă? Aş fi încercat un portret de aspecte, dar cum s-ar putea reda portretul umbrei şi al timpului neisprăvit? Câteva reflexe, e tot ce se poate aduna pe oglinda unei lentile. Slovele de faţă sunt numai o laudă de seară…” spunea la Radio Arghezi în anul 1955.

9-„Dincolo de Prut, spațiu înfrățit și prin admirația pentru Eminescu și Ștefan cel Mare, se întâlnește sintagma „un Eminescu al meu”, ca nume de festivaluri sau de cărți (autor Mihai Rusu). Merită reținut adjectivul posesiv, justificat nu doar de teoria literaturii (care îl definește pe cititor drept coautor, completând în gând jumătatea scrisă de autorul recunoscut), ci și de diversitatea copleșitoare a operei eminesciene.

10Probabil fiecare dintre noi are un Eminescu al său. Nu doar receptarea aceluiași text diferă, dar și zona de preferințe: poeziile antume, postume, teatrul, proza, publicistica, fiecare cu subcompartimentările sale posibile, în special tematice.

*Din ciclul “Sens și Contrasens în înțelepciunile pentru ziariști“  

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.571 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Virgil Ciuca spune:

    Felicitari Domnului Prof. Nae Georgescu, eminoscolog,, care avut curajul sa ne spuna -in scris -ca M. Eminescu a fost „sacrificat” de conationali pentru ca noi sa fim „acceptati” in Europa dar fara fratii nostrii din Transilvania! iar M. Eminescu vroia unire Ardealului-deci a fratilor transilvaneni- cu Tara!

    Felicitari si Domnului Al Florin Tene ca analizeaza si mediatizeaza aceste aspecte dureroase din viata celui mai mare si mai patriot poet roman!

    Curajul si eforturile celor doi, primul prin cercetari si scrieri, al doilea prin mediatizari sunt cu atat maui importante cu cat si in zilele noastre pentru a fi „protejati de NATO, „primiti” si „saraciti” de UE trebuie sa renuntam – la „comanda „americana – la IDEALUL REINTREGIRII! altfe – ne vor desfiinta ca stat!
    Oricum planul apusului ca Romania sa fie „dezmembrata” iar poporul roman sa disdpara ca neam este in derulare!

    Acum doi ani- in AN DE CENTENAR CAND MULTI ROMANI ACTIONAU PENTREU REINTREGIREA TARII , Ambasadorul American la Chisinau a afirmat de la inaltimea statutului sau de OFICIALITATE AMERICANA ca „moldovenii” sunt un popor diferit de poporul roman! dand astfel „ORDIN” celor din dreapta si stanga de Prut, – de la vladica pana la opinca – ca este „potrivit” sa renuntam definitiv la idealul REINTREGIRII! deci un alt sacrificiu impus Romaniei si Romanilor de catre „Marile Puteri”

    Sa nu se uite ca si „monarhistii si „comunisti” au interzis poezia „La arme ” atribuita lui M. Eminescu prin care indemna romanii sa puna mana pe arme si pentru RECUPERAREA TERITIORIILOR DE RASARIT! !

    Dar „La arme” si-au intitulat indemnul la „redesteptare nationala” si St. O. Iosif si Radu Gir!

    In 2010 a publicat si subsemnatul un indemn pentru Salvarea Tarii intitulat „La arme” care -potrivit postarilor pe site-ul Starea Natiuni- a „pus pe jar serviciile secrete” din Romania! care rascoleau redaqctiile sa afle mai multe!

    NOI ROMANII NU AVEM NEVOIE SA NE SACRIFICAM FRATII SI PAMANTURILE, PASTRATE PENTRU NOI CU JERTFA DE SANGE DE CATRE STRAMOSI, DE DRAGUL CA APUSUL SA NE CONSIDERE SI PE NOI EUROPENI CACI NOI ROMANII -SPRE DEOSEBIRE DE ALE POPORE INVADATOARE– NE–AM NASCUT DIN PAMANTUL SI PENTRU PAMABNTUL PE CARE NE AFLAM DE LA FACEREA LUMII!

    Felicitari Domnule prof. Nae Georgescu, felicitari Domnule prof. Alexandru Florin Tene.

    Virgil Ciuca
    Bucuresti
    26 noiembrie 2019!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5