EMINESCU ÎN IUNIE

Teodor EPURE

Poet truditor al călimării

Cu chipul săpat de văi și vânturi,

S-a întâlnit cu văzduhul mai întâi

Și apoi cu țărâna de sub tei.

În luna lui Cireșar al teilor,

În orașul cântărețului Pann

S-a stins poetul UNIC, NAȚIONAL

Atât de devreme ca și Pascal.

S-a sfârșit din chemări de izvoare

Un glas al conștiinței naționale,

Un zeu încins cu o haină de umbre,

În taină sufletul să ne colinde.

Obsesiv-cântata floare-a teilor .

S-a scurs pe zbaterea pleoapelor

Într-o noapte la crăpatul stelelor

În căsuța din strada Plantelor.

Cu un destin astral nemuritor

Căci nemurirea Demiurgul i-a decis

A rămas cu adevărat un mentor

Al limbii române de viitor.

El a sădit cu tei eternitate

Cu seri de liniște lungă, încărcate,

Ne- a împodobit dragostea cu șoapte

Când stelele erau mai aproape

Eminescu e numele unei țări

Și-al unei neam ce-a muncit din răsputeri,

A dat limbii române ființă

Pe care a slujit-o cu credință.

Articole asemănătoare