Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Eminescu pe meleagurile Bistriţei şi Năsăudului

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Eminescu pe meleagurile Bistriţei şi Năsăudului

Primit pentru publicare: 14 Ian. 2020
Autor: Mircea DAROȘI, Bistrița
Publicat: 15 Ian. 2020
© Mircea Daroși© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


             

           Mistuit de un fantastic ,,dor de ducă’’, poetul ,,nemuririi noastre’’ a fost mereu într-o căutare de sine. Abia împlinise şaisprezece ani şi a pornit pe albia călătoriilor sale prin ţară, însetat de cunoaştere şi dornic de-a descoperi ,,frumuseţi în absolut’’.

         Drumurile lui Eminescu au fost reconstituite de nenumăraţi exegeţi ai operei sale. El însuşi vorbeşte în romanul ,,Geniu pustiu’’că, ,,într-o zi frumoasă de vară îmi făcui legăturica, o pusei în vârful băţului şi o luai la picior pe ,,drumul cel mare împărătesc’’. De la Cernăuţi spre Ardeal, poetul străbate pe jos sau în căruţă un întreg şir de localităţi care vor rămâne pe harta literară a călătoriilor lui. Din Boian la Vatra Dornei, drumul îi va sugera mai târziu câteva metafore de rezonanţă pe care le întâlnim într-o variantă a ,,Doinei’’: ,,Din Boian la Vatra Dornii / Au umplut omida cornii’’.

         Deschizând poarta munţilor, în anii 1865 şi 1866, se îndreaptă către Bistriţa,  cu gândul că va ajunge la Blaj, oraşul care din povestirile lui Aron Pumnul avea să capete dimensiuni de şcoală ideală. Referitor la traseul urmat de poet spre meleagurile bistriţene există păreri diferite ale unor cercetători. De pildă, Nicolae Trifoiu, în lucrarea sa ,,Drumurile şi popasurile tânărului Eminescu în Transilvania’’, apărută în Editura ,,Dragoş -Vodă’’, Cluj-Napoca, 1998, presupune că Eminescu ar fi trecut în Transilvania, cam pe unde este calea ferată Vatra Dornei- Ilva Mică şi Feldru, de unde era originar Ion Neamţu, prietenul poetului, căruia, în 1870 îi va dedica poezia ,,La moartea lui Neamţu’’şi despre care multă vreme nu s-a ştiut cine este. ,,Lăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă./ Lăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier,/ Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă/ Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă către cer’’. 

           Din documente, rezultă că amândoi erau elevi la gimnaziul de limbă germană din Cernăuţi, unde feldrihanul a ajuns prin relaţiile tatălui său. Aici s-a împrietenit cu Eminescu, păstrând cu sfinţenie această legătură. Apoi, drumul lor s-a intersectat la studiile din Viena, unde este posibil să fi făcut parte din Societatea studenţească ,,România’’, al cărei secretar era năsăudeanul Artemiu P. Alexi. Moartea fulgerătoare a lui Neamţu vine înainte de terminarea primului an de studiu la Politehnică, la numai 23 de ani, ceea ce îl determină pe Eminescu să scrie această poezie, rămasă în manuscris. Era un tânăr deosebit de talentat la desen, bun şi nobil , cum îl surprinde şi Eminescu în versurile sale. 

          Cei mai mulţi cercetători consideră că dintre toate ipotezele enunţate de către istoricii literari, cea mai plauzibilă ar fi aceea a trecerii sale prin Pasul Bârgăului, pe ,,drumul împărătesc’’, cum spun bucovinenii sau ,,drumul ţării’’, după expresia ardelenilor. Acest drum, exista la vremea aceea, fiind construit odată cu înfiinţarea Regimentului grăniceresc năsăudean.  Nu este exclus, spune cercetătorul Boca Pompei ca Eminescu să fi trecut de la Dorna peste munţi şi să ajungă la Ilva Mare, iar de acolo, pe Valea Someşului prin Feldrul prietenului său, Ion Neamţu. Dacă a ajuns vreodată în oraşul Veronicăi Micle, nu avem nicio informaţie care să ateste acest lucru, dar suntem mândri că prin dragostea lor legendară, aceste meleaguri se leagă şi de numele lui.

           Odată ajuns la Bistriţa, este posibil să se fi interesat de casa în care s-a născut Andrei Mureşanu, având în vedere că îi citise poeziile şi avea ştiinţă de anumite date din biografia acestuia .Chiar dacă la vremea aceea nu avea o părere deosebită despre el ca poet, la numai câţiva ani, fiul Bistriţei este văzut de Eminescu ca un posibil purtător al idealurilor de la 1848. Încă din 1869 îi dedică poemul dramatic ,,Mureşanu’’, iar în ,,Epigonii’’îi rezervă şase versuri excepţionale  : ,, Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită,/ Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită,/ Cheamă piatra să învie ca și miticul poet,/ Smulge munților durerea, brazilor destinul spune,/ Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,/ Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet’’.

           Călătoria lui Eminescu până la Blaj n-a fost deloc uşoară, dar şi plină de peripeţii. Trecerea sa prin unele localităţi din judeţul nostru rămâne încă un mit. Cert este faptul că în galeria prietenilor săi, năsăudenii şi bistriţenii ocupă un loc aparte. Andrei Mureşanu, Tanco, Moisil, A.P.Alexi, Ciocan, Silaşi, Veronica Micle şi nu în ultimul rând, Ion Neamţu , pe care îl numeşte,, scumpe frate’’, a cărui  inimă ,,câtă simţire frământat-a ea în sine’’, al cărui suflet ,,câte speranţe, câte visuri a păstrat ?’’

           Dacă numele poetului a fost atribuit unei străzi sau instituţii culturale, unei librării sau chiar unui parc, dacă i s-a ridicat un bust ori i s-a aşezat o placă comemorativă, aceasta nu reprezintă pur şi simplu un act de decizie administrativă, ci unul de fixare în memoria oamenilor a bucuriei şi mândriei că Eminescu s-.a oprit cândva şi în localitatea respectivă. Şi Bistriţa ca şi Năsăudul, are motive  să se mândrească cu prezenţa marelui nostru poet pe aceste meleaguri.

 

                                                                                                     



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.581 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5