Eram copil şi…
Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Eram copil şi…
Eram copil şi culegeam de pe imaş
pasca găinii.
Rupeam şi aruncam învoltul şi din tulpini
făceam un lănţişor pe care îl prindeam
la gâtu’-unei copile pe care o rugam s-o fac
mireasă.
Şi ea se bucura.
Şi îmi zâmbea.
Atât de drăgălaş, că îmi venea s-o-mbrăţişez
şi s-o sărut,
dar mi-era frică să nu-i dispară
zâmbetul şi bucuria, şi roşaţa din obraz.
Şi n-am îmbrăţişat-o, şi nu i-am sărutat
obrajii-mbujoraţi de fragedă copilă.
Cum anii vin şi ani se duc,
copila a crescut.
Ne-am întâlnit alaltăieri, din întâmplare,
pe-un drum îngust, îngust de tot;
pe o cărare.
Şi loc în lături să te dai nu era loc.
Tot stând în loc, ne-am amintit de-atunci când
eu voiam s-o fac mireasă.
Ea îmi zâmbea.
Tăcea.
Iar loc în lături să te dai, nu era loc.
Şi cum se-ntâmplă-n lumi cu legi pe care nu le ştim,
cu noi dimensiuni,
poate ca cea de lângă noi,
am trecut unul prin altul.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Vasile POPOVICI
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

