Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Estul intre Acasă și Afară

Primit pentru publicare: 19 Oct. 2020
Autor: Octavia BUHOCIU, redactor Rev. Luceafărul
Publicat: 20 Oct. 2020
© Octavia Buhociu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion Istrate

Estul intre Acasă și Afară

Vă dau o listă : Maria Băcăuanu, Constantin Baciu, Estera Bălan,Valentin Bălan, Gheorghe Butuc, Marius Chirilă, Laura Dănilă, Eugenia Eremiciuc, Radu Foca, Raluca Geroșanu, Elena Gociu. Relu Matei, Carmen Moraru, Silvia Moraru, Larisa Onciu, Claudia Petrovici, Paraschiva Seliman, Steluța Surugiu, Eusebiu Toma, Tony Toma, Claudia Țilia, Anișoara Țugui. Cezar Vieru, Mihai Babei. Cine sunt ? Sunt autorii unor texte care apar într-o carte, plină de  gândurile lor despre pandemia (și nu numai) prin care am trecut și mai trecem nu se știe precis cât.

Nu am participat la lansarea cărții și-mi pare rău. A fost în spațiu liber, timp frumos, (am văzut pe face book…), cu respectarea regulilor cât nu aveam încă 1,5 infectari Covid-19  la mia de locuitori. Am intrat în posesia volumului « Viața dincolo de zăbrelele speranței », ca proiect al Asociației nevăzătorilor Botoșani în colaborare cu Cenaclul « Lampioane », Botoșani 2020, Tipografia DIMI. De editare și tehnoredactare s-a îngrijit Carmen Moraru, care inițial s-ar fi mulțumit cu o broșură. Asta sec spus, scris.  Că, de fapt, ea este vinovata (cu “ ” sau nu), cauza, inițiatoarea, propunătoarea ideii/ întrebării : ce-ați simțit, cum ați trăit/ reacționat pe vremea pandemiei ? Și a ieșit un volum demn de toată considerația și aprecierea. Probabil și unic. (Google nu mi-a oferit prea mult în acest sens…cine știe să dea un semn  de… informații!)

Gheorghe  Median în prefață, Carmen Moraru într-un “cuvânt înainte”, Silvia Moraru în epilog au scos în evidență demersul unic, de document  istoric, surprinzător, neașteptat poate de comunitatea locală, dacă mă iau pe mine de exemplu, entuziasmul, interesul sau circumspecția cu care participanții au răspuns îndemnului de a-și prezența în scris experiența /experiențele trăită/e în ultima vreme, ingeniozitatea în modelarea oarecum nouă a vieții , curajul, sinceritatea, sensibilitatea în prezentarea realității lor, felul in care toți s-au concentrat pe ce pot face, pe ce le place și chiar pe ce mai pot afla, învăța nou, in pofida protocolului sanitar de respectat.

Pornind de la titlul volumului,  « Viața dincolo de zăbrelele speranței », am găsit fără să vreau, la început, apoi am căutat, un câmp semantic foarte bogat pentru ideea de ACASĂ ( stai acasă ! nu ieși din casă !) Substantive cum ar fi : vizuină, colivie, carapace, închisoare, lesă, chingi, ușă, poartă, gard, fereastră, cameră, pereți, amânare, constrângere, sechestrare, distanțare fizică, roboți cu restricții și îndemnuri, tone de provizii variate, limitări și reguli  auto /impuse, dependență de alții, coșmar , frica de a nu o lua razna, pierderea ideii si sentimentului anotimpului, dorul de AFARĂ, de normalul de dinainte, au marcat spiritul și scrisul tuturor autorilor textelor. Este și normal. Dar posibilitatea de a scrie a  ușurat vieți, a înfrumusețat vieți, a salvat vieți chiar. A dat speranță. Chiar printre gratii. Așa simt eu.

Peste ani așa o carte ar putea deveni material bibliografic la ora de istorie . Măcar. Dacă nu mai mult.