Primit pentru publicare: 17 aug.2016
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN
©Foto (2;3): Cosmina Marcela OLTEAN
Publicat: 17 aug. 2016
Redactor: Cezara ROMAN
Editor: Ion ISTRATE

Evangelia, o navă-suvenir de le greci

Nava eşuată pe plaja de la Costineşti nu este doar un important obiectiv turistic, ci şi centrul multor controverse. De când a fost construită şi până azi, nava a atras mereu atenţia asupra ei într-un fel sau altul şi chiar mai mult după naufragiu, de când a început să fie mediatizată. Mulţi au căutat să-i afle istoria, cum şi de ce a ajuns la noi.

Povestea celebrei epavei, demnă de o lucrare cinematografică, începe în anii ‘30, pe şantierele navale Harland&Wolffdin Belfast, Irlanda de Nord, acelaşi pe care s-a construit şi celebrul Titanic. Ea măsoară 131 de metri lungime, 17 metri lăţime şi 10 metri înălţime. Primul proprietar, Blue Star Line, o lansează pe mare, în 1942, cu numele Empire Strength cu scopul de a transporta mărfuri. În 1946 ajunge la Leyland&Co. şi e botezată Saxon Star, nume pe care îl păstrează mai mulţi ani, deşi îşi schimbă proprietarul de încă 3 ori. În 1961 e redenumită Redbrook, iar din 1965, sub pavilion grecesc, primeşte numele sub care o cunoaştem şi noi: EVANGELIA, după una din fiicele capitanului Aristotel Socrates Onassis, cunoscut armator grec.

Povestea naufragiului

Călătoriile pe mare s-au terminat pentru Evangelia în noaptea de 14 spre 15 octombrie 1968, când a eşuat în zona staţiunii Costineşti, în Golful Francezilor. Cu 12 ore înainte, au fost transmise semnale S.O.S de pe Evangelia către Grupului de Intervenții și Salvare Navală al portului Constanța. Dar se pare că grecii au dat intenţionat coordonate greşite de două ori, astfel că echipajul de salvare nu i-a putut găsi. Comandantul Nicolae Mircea Ionescu, la bordul navei Voinicul, a plecat în căutarea Evangeliei mai întâi în zona Gura Portiței și Brațul Sfântu Gheorghe, conform primelor coordonate, apoi undeva între Gura Portiței și zona Vadu. Fără succes însă. Nava nu era de găsit. Când Voinicul a chemat prin radio nava Evangelia, de le bordul ei nu a mai venit nici un răspuns. În aceste condiţii comandantul Ionescu a solicitat ajutorul navei Albatros, care avea capacitatea de a naviga mai aproape de ţărm şi s-a decis să pornească în direcţia opusă coordonatelor transmise. Dimineaţa, pe data de 15, nava a fost găsită în dreptul satului pescăresc, actuala staţiune. Pentru că nu prezenta defecţiuni ce i-ar fi putut pune în pericol funcţionarea, grupul de salvare a decis demararea operaţiunii de dezeşuare, iar după câteva ore de tras, Evangelia plutea din nou. În dimineaţa zilei de 16 octombrie, nava Voinicul se întoarce la locul eşuării şi constată că Evangelia a fost iar eşuată, pusă şi mai adânc pe uscat. Scafandrul trimis de comandant a raportat că elicea era distrusă, indiciu clar că eşuarea a fost intenţionată. La mijloc ar fi vorba despre prima de asigurare care urma a fi încasată de greci, pentru care acest gen de eşuări reprezenta o practică curentă. Numai că asiguratorul a refuzat plata asigurării, iar nava a fost abandonată. Astfel, aceasta a devenit proprietate a statului român şi ulterior simbol al staţiunii. Aceasta este doar una dintre ipoteze, printre cele mai plauzibile, dar adevărul e posibil să nu se afle niciodată. În 2005, moştenitorii lui Onassis au încercat să revendice nava şi au cerut despăgubiri, ba mai mult, au cerut socoteală statului român în legătură cu starea actuală e epavei.

Interesant este că după un an, pe 6 ianuarie, nava grecească Anastasia, identică Evangeliei, a eşuat în zona Constanţa Sud-Agigea, dar în acest caz nava a fost declarată eşuată, iar grecii au primit banii de asigurare.     

În vizită la epavă

De 48 de ani nava staţionează la Costineşti şi se află într-un continuu proces de degradare. După 44 de ani, în decembrie 2012, în urma unei furtunii violente, nava s-a rupt în două, în zona în care prezintă spărtura, care se spune că e rezultatul torpilării din timpul revoluţiei din 1989.

Turiştii au ocazia să vadă nava de foarte aproape şi de jur-împrejur, întrucât se fac zilnic mai multe curse cu vaporaşul. S-a vrut construirea unui mini-port turistic, cu epava ca centru de atracţie, însă proiectul a fost abandonat. Degradată, cu puntea prabuşită, acoperită cu rugină, pe Evangelia şi în apropierea ei liniştea e apăsătoare, şi mai e întreruptă doar de valuri şi de pescăruşii care se odihnesc în trecere la bordul ei. E o linişte în care parcă ar vrea să-şi spună povestea şi pe cât e de imensă, pe atât pare de fragilă. Să sperăm că ne vom mai putea bucura de prezenţa şi puterea ei de fascinaţie mulţi ani şi de acum înainte.