Primit pentru a fi publicat: 24 sept.2014.
Publicat de Diana Maria Agheorghiesei, 25 sept.2014

Gheorghe Median

  Expoziţia de pictură Petru Damir

                                         „Clipa ce zboară- Lady in red”

Vineri, 12 septembrie, Galeriile de Artă „Ştefan Luchian” au fost gazda unui eveniment de excepţie – vernisajul expoziţiei personale a pictorului Petru Damir, intitulată „Lady in red” .Caracterul special al evenimentului s-a datorat nu numai valorii artistice deosebite a celor peste 50 de tablouri pe care pictorul a ţinut să le prezinte iubitorilor de artă, ci şi faptului că acesta a revenit cu o expoziţie personală la Botoşani, după 41 de ani.

    Pentru cei mai puţin avizaţi, trebuie să spunem că între anii 1970-1977, Petru Damir a locuit în Botoşani, unde, împreună cu Marcel Mănăstireanu, în anul 1973 a deschis prima sa expoziţie personală, iar în cei şapte ani de şedere în oraş, a fost un participant activ la evenimentele culturale petrecute aici şi a legat o strânsă prietenie cu numeroşi oameni de cultură ai acelei perioade. Aşa se explică faptul că, deşi plecat de peste patru decenii din Botoşani, nu a fost uitat, iar vernisajul expoziţiei a fost onorat de un numeros public, mulţi dintre participanţi fiind prietenii din anii tinereţii artistului.

Petru Damir s-a născut la 16 martie 1949 în localitatea Zahorna din Judeţul Iaşi. A urmat cursurile Liceului de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, apoi pe cele ale Institutului Pedagogic din aceeaşi localitate, a fost, pentru un an, student al Facultăţii de Construcţii, apoi s-a căsătorit şi şi-a urmat soţia, care absolvise Facultatea de Drept, la Botoşani. Aici a lucrat timp de şapte ani ca decorator la Direcţia Comercială, după care a revenit în Iaşi, unde a urmat studiile Universităţii de Medicină.

Paralel cu studiile universitare, a continuat să picteze, expunându-şi lucrările la expoziţiile artiştilor ieşeni. O creaţie deosebită din perioada studenţiei o constitui fresca de mari dimensiuni (20 mp.) intitulată „Trepte spre desăvârşire”, din holul Aulei U.M.F. Iaşi.

După absolvirea studiilor universitare s-a stabilit la Bucureşti, profesând ca medic pediatru în cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului Al. Rusescu, fără a abandona vreun moment pictura.

În cele mai bine de patru decenii de prezenţă necontenită în mediul artistic, Petru Damir a deschis peste 30 de expoziţii personale în ţară (Botoşani, Iaşi, Bacău, Piatra Neamţ, Bucureşti) şi străinătate ( Chişinău, Lausanne, Budapesta)  a participat la numeroase expoziţii de grup (Bucureşti, Craiova, Sibiu, Iaşi), şi a efectuat călătorii de studii în Elveţia, Franţa, Spania, Italia, Grecia, S.U.A. Multe dintre lucrările sale se află în colecţii particulare din România, Germania, Franţa, Izrael, Canada, Spania, Elveţia şi Ungaria.

Expoziţia recent vernisată la Botoşani, un dar pe care artistul îl face oraşului pe care nu l-a putut uita niciodată, reprezintă o selecţie din ultimele sale  expoziţii personale deschise între anii 2012-2013 la Piatra Neamţ şi Bucureşti, intitulate „Bacante şi inorogi” şi respectiv „Lady in red”,  şi alte câteva tablouri cu tematică diversă: portret, natură statică, flori.

Opţiunea pentru aceste tablouri, printre ultimele realizate şi prezentate în expoziţii extrem de bine primite de public şi de criticii de artă,  ni se pare un fapt firesc, artistul considerând că revenirea pe simezele Galeriilor de Artă ale Botoşanilor trebuie să-l prezinte şi să-l reprezinte, aşa cum este cunoscut acum, în cele mai selecte cercuri ale amatorilor de artă. În acest sens, trebuie să facem menţiunea că expoziţia „Lady in red” a fost vernisată în luna octombrie a anului trecut în Bucureşti, fiind găzduită de una dintre cele mai renumite săli de expoziţie – „Căminul Artei”, Botoşanii fiind primul dintre oraşele în care va fi itinerată.

  Expoziţia prezentată publicului botoşănean ne aduce în faţă creaţiile unui pictor de mare rafinament,a unui excepţional colorist, a unui artist a cărui viziune despre artă, este în mod evident marcată  de o profundă simţire şi de implicare sufletească. Tablourile lui Petru Damir aduc în faţa privitorului o lume fantastică, cu personaje desprinse din lumea miturilor şi legendelor, o lume ireală pe care artistul şi-a făurit-o şi în care s-a retras, cu siguranţă, în momentele de frustrare cu care intuim că s-a confruntat, mai cu seamă în anii tinereţii şi în care, în mod deliberat, se retrage şi acum. Lumea aceasta, populată cu inorogi, măiestre,  peşti, păuni, bufniţe şi cuci, este una în care timpul nu are limite, liniştea este absolută iar pacea şi seninul sunt pretutindeni. În această stare de repaus total, inorogul, simbolul forţei, puterii absolute şi dreptăţii stă drept, ca o statuie, la porţile lumii, gata să respingă orice pericol ar ameninţa-o, peştii stau nemişcaţi, pentru a nu produce vreun rău lumii pe care parcă o sustin pe spatele lor, iar măiestrele, cele râvnite de împăraţi şi regi,  îşi reprimă dorinţa de a cânta şi îşi strâng încet evantaiele cozilor multicolore.

Din aceeaşi lume a fabulosului şi fantasticului fac parte şi bacantele, dansatoarele şi adoratoarele lui Bachus, cele care dădeau semnalul de începere şi  erau eroinele principale ale orgiilor, din timpul bacanalelor, sărbătorile dedicate zeului vinului. Tablourile înfăţişând bacantele, reţin atenţia prin coloritul lor savant şi mai cu seamă prin fizionomiile personajelor, care, sub măştile pe care le poartă, lasă să se întrevadă voluptatea şi pasiunea pe care au pus-o în slujirea zeului şi a adoratorilor acestuia.

Un loc special în expoziţie îl deţin tablourile care compun ciclul „Lady in red” (Femeia în roşu), un elogiu pe care pictorul îl aduce femeii, cea care este început şi sfârşit , înger şi demon, durere şi bucurie, agonie şi extaz, cea pentru care Adam a părăsit Raiul, împăraţi au pierdut regate, iar lumea a cunoscut nenumărate războaie.

Îmbrăcată în roşu cardinal, culoarea folosită dintotdeauna pentru a marca persoanele de viţă nobilă, Femeia în roşu este imortalizată de artist în varii ipostaze, singură, sau având alături diverse accesorii care mediază înţelegerea momentului, a clipei în care a fost surprinsă, iar planurile secundare ale tablourilor, cu umbre sugerând mişcarea, zborul, induc ideea scurgerii implacabile a timpului. Personajele sunt plasate într-o lume nedefinită, aidoma celei populate de măiestre şi inorogi, dar în care, de această dată, pictorul este şi el prezent, recognoscibil în faldurile rochiei uneia dintre personaje sau, la o privire mai atentă, chiar în trăsăturile chipului alteia. Este o implicare care ţine de modul în care acum, Petru Damir se vede ca artist, o nuanţă care dă un sens filosofic lucrărilor sale, ducându-le dincolo de alegorie şi metaforă.

Nu putem încheia aceste succinte consideraţii, fără a ne referi la cele câteva tablouri înfăţişând flori, remarcabile prin prospeţimea şi naturaleţea pe care o degajă, graţie modului cu totul special în care pictorul a aşternut pe pânze pasta groasă şi îmbinării savante a culorilor ca şi autoportretul, care surprinde trăsăturile definitorii ale artistului: bucuria de descoperi lumea, sensibilitatea şi încrederea în sine, în talentul şi harul său de a aduce seninul pe feţele şi în sufletele oamenilor, atât ca artist cât şi ca medic.

Expoziţia „Lady in red” reprezintă un gest de deosebită consideraţie pe care Petru Damir îl face pentru Botoşani şi înclinându-ne în faţa pictorului, îl felicităm încă odată, urându-i multe succese de acum înainte şi asigurându-l că aşteptăm cu nerăbdare o nouă prezenţă a sa în spaţiul generos al Galeriilor de Artă „Ştefan Luchian”.