Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Expoziţie inedită în spaţiul unui birou notarial…           

Primit pentru publicare: 16 Febr. 2020
Autor: Lucia OLARU NENATI
Publicat: 17 Febr. 2020
© Lucia Olaru Nenati, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

 Expoziţie inedită în spaţiul unui birou notarial…           

      Sintagma ,,ars boni et aequi” (Celsus) confirmă cât de subtilă este înrudirea dintre creaţia artistică şi drept (arta binelui şi a echităţii)…  Din pasiune pentru universul artelor, s-a realizat în spaţiul Societății Profesionale Notariale „INTEGRITAS” din  Botoșani (notari publici: Lili Bobu și Ecaterina Roxana Stanciu Șfaițer) o inedită expoziţie, un mesaj major al copilăriei vizionare, într-un cadru unde au fost expuse de-a lungul vremii tablouri semnate de artiști consacrați, dar și de tineri plasticieni înzestrați, în prag de afirmare.

       În expoziția găzduită acum sub titlul ,,Vârstele inocenței” expun elevi talentați ai Şcolii Populare de Arte, discipoli ai venerabilului maestru Victor Hreniuc, cel care, de-a lungul celor 48 de ani de profesare a învățământului de artă, a îndrumat și format generaţii de tineri talentați.

     Și de astă dată, pe aceste simeze atipice, se oferă privirii  lucrări semnate de o serie de copii și adolescenți pasionați de arta culorii.  Privindu-le, mi-am amintit de o expoziție realizată anul trecut la Centrul botoșănean de promovare a culturii, expoziție de pictură naivă ce urca pe scările casei Văsescu, încolăcindu-și priveliștile până sus, la etaj, configurând o lume întreagă privită altfel, prin ochii unor pictori talentați, dar care – surpriză! – refuzau să se maturizeze și să privească viața din jur la dimensiunile ei reale și, nu o dată, banale. Ei își păstraseră și acum, deși destui aflați la vârsta confirmării artistice, ocheanul magic al copilăriei prin care aceasta vede lucrurile mai aproape unele de altele, mai vesele, mai colorate și, cine știe, poate mai adevărate. 

           Toate aceste impresii le regăses privind această expoziție sui-generis a copiilor din grupul de viitori artiști, acum îndrumați  de profesorul de frumos. Astfel, tabloul semnat de mica pictoriță Maria Ababei și intitulat ,,Nuntă pe scenă”, adună în spațiul ramei sale o mulțime de informații despre un asemenea eveniment, cu mirii în plan central, cu o orchestră folclorică pe scenă, cu toții priviți de un public incredibil de numeros și, mai ales, totul deosebit de intens colorat într-o cromatică nealterată de nuanțe palide. 

      Un alt tablou intitulat ,,Porumbeii”, semnat de o altă mică pictoriță, pe numele său, Georgia Cantemir, realizat în aceeași gamă cromatică intensă, sugerează prin acumularea de copaci, păsări, porumbei, flori, fluturi, o armonie a naturii întru fericirea omului.

    O poveste primită parcă ancestral dinspre vremea lui Hesiod exprimă sărbătoarea generală a culesului viei, dătătoare a miraculosului elixir al vinului ce curge rubiniu în damigene, acțiune sărbătorită cu fast în orice vârstă a omenirii, purtând titlul ,,Gospodăria mea”, sub semnătura Ilincăi Ciubotariu.

      Într-un alt tablou, semnat de Valentina Ivan, de astă dată dominat de gama dulce a unui galben-vernil, evoluează imponderabil niște căluți năzdrăvani într-o lume la fel de veselă și plină de vietăți simpatice și depărtate de orice pericol.        

      Două tablouri de factură diferită, realizate în manieră grafică inedită, cu tuș în peniță, aparțin mezinului echipei, Ștefan Mușat Munteanu. Primul reprezintă  ,,Lumea nevăzută” a micilor vietăți, îndeobște ignorate, iar al doilea ne prezintă o reunire a animalelor preistorice, numit – cum altfel? – ,,Jurasic”. Un al treilea tablou al aceluiași autor, numit ,,Ferma”, face trecerea la cromatica dominantă a expoziției, cea a culorilor intense pentru care un mov radical depune mărturie. Toate acestea probează o paletă largă de promițătoare disponibilități ale acestui foarte tânăr plastician. 

     O altă pictoriță, Tatarciuc Ecaterina, prezintă imaginea unui peisaj urban văzut prin prisma sa, în care se aglomerează blocuri, lebede, turnuri, zburătoare, albine, copaci și …oameni foarte mici! Aceeași autoare ne dăruiește o căruță încărcată cu mere, trasă de un căluț drăgălaș, printre alți căluți, unii chiar înaripați, totul într-un decor edenic și înflorat care transmite, ca și altele de aici, o stare de beatitudine.

     Această senzație e și mai plăcut intensă în tabloul vesel, pastelat, cu un câmp de flori multicolore, pe un verde crud (ca un ecou al puținelor accente de fericire ale lui Bacovia!) ce se intitulează, cum lesne se poate înțelege, ”Primăvara”, semnat de Raluca Ungureanu.

      Lucrările au fost puse în valoare şi de fotografiile artistice realizate de tânărul şi talentatul artist – fotograf Eduard-Teodor Dascălu, a cărui pasiune de a surprinde inefabilul a fost confirmată de succesul mai multor expoziţii fotografice la care a participat.

Privind tablourile, vizita în această expoziție originală restaurează inocenţa. Dar, dincolo de această impresie, am avut difuz sentimentul că mai există ceva, un mesaj subliminal, ce trebuie receptat și înțeles. Poate că aici, în aceste tablouri de pictură naivă în care se adună laolaltă, ca într-o mare familie, imaginile definitorii ale lumii în care trăim, cu oameni, animale, pomi, iarbă, flori și vietăți minuscule dar prezente, deci natură, toate scăldate în culori vii și într-o lumină edenică, se transmite, de fapt, prin canalul misterios al receptivității nepervertite a copilăriei, revelația CREAȚIEI, a acestei lumi unice, sublime, care ni s-a dăruit nouă, celor trăitori aici. Iar faptul că privesc această imagine de sinteză a lumii noastre, receptată de acești copii, acum, într-o vreme tulburată grav de uragane, furtuni de tot felul, viruși ucigași, amenințări războinice și, mai ales, de o ură fratricidă feroce, mă face să percep parcă o amenințare sau un avertisment grav transmis prin intermediul acestor imagini. Și dintr-o dată, memoria îmi aduce la suprafață un poem pe care l-am așternut cândva pe albul paginii și care mi se pare a avea oarece legătură cu acest mesaj major:  

Poezie

Regăsirea Cuvântului
Prin care Dumnezeu a descris
Cum vedea el că va fi lumea,
De aceea, uşor de recunoscut,
Niciodată de cuprins.
Cum să descrii tu,
Cu ochiul tău,
Cel o clipă trecător
Peste nemărginea firii,
Întregul cel de Marele Sine văzut
Înainte de-a-l naşte
Spre-a-l da drept merinde
Iubirii?