Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    FABULE DE VASILE LARCO

    Larco,V

        

     

     

     

     

                                  FABULE  DE  VASILE  LARCO

    VULPEA  FANDOSITĂ

    Într-o curte-a nu știu cui

    Vulpea a vânat un pui

    Ce umbla de capul lui

    După gâze sub gutui.

     

    Cum de gustul dulce-a dat

    De cobăi s-a săturat

    Și se furișa în sat,

    Pofticioasă, pe-nserat.

     

    Se-nfruptase ca o Doamnă

    O întreagă primăvară

    Însă când intră în toamnă

    Se cam duse prada rară.

     

    După pui mereu tânjea,

    La surate se plângea:

    – Vai și-amar de viața mea,

    Ce timp rău, ce vreme rea!

     

    Însă ea-ntr-o bună zi

    Vrând, nevrând se pomeni

    Sub un pădureț, cireș

    Hăpăind un putred leș.

     

    M O R A L A

    Ne va fi ori nu pe plac,

    Afirmația e justă:

    Cel ce dă de cozonac

    Pâine neagră nu mai gustă.

    *****
    PORUMBUL  ȘI  FASOLEA

    Din un grăunte, cât un bumb,

    Acolo-n lunca-nsingurată,

    Ieşise firul de porumb

    Atras de roua înstelată.

     

    Când zorii zilei se iviră,

    Văzu cu ochii-nlăcrimaţi

    Că singur e pe-a vieţii spiră

    Făr’ de surori şi fără fraţi.

     

    Dar tresări: chiar lângă el

    Zăcea un bob, cu mult mai mare,

    Bătând în ape fel de fel

    De-arsura razelor de soare.

     

    De mila lui a lăcrimat

    Să prindă verde rădăcină

    Şi cârjă   – firava tulpină   –

    I-a fost. Acum, înconjurat

     

    C-o mie de cârcei   – cătuşă   –

    Abia respiră şi aşteaptă

    “ Răsplata”, după buna faptă:

    Căderea-n propria cenuşă.
    M O R A L A  1

    Povara veche este clară,

    Ca toate cele omeneşti:

    „Pe cel ce nu îl laşi să moară,

    N-o să te lase să trăieşti!”

     

                

    GREIERUL  ȘI  BOUL

     

    Luându-și greierul chitara

    Când se-arăta spre culme seara

    Porni în grabă la cântat

    Pe-o uliță din vechiul sat.

     

    Se-oprise lângă o portiță,

    Având drept scut o moviliță,

    Prin sunete făcea furori

    Și-i încânta pe trecători.

     

    Oprindu-se o păsărea

    Pe-un ram îl asculta și ea,

    De undeva din depărtare

    Veni și o privighetoare.

     

    Dar  s-a-ntrerupt  a  sa cântare

    Din o totală nepăsare:

    Trecând pe-acolo un plăvan

    Călcă direct pe bolovan,

     

    Pe movilița cu pricina

    Și s-a ales din greier, tina.
    M O R A L A

     

    De un timp, ce tura-vura,

    Peste tot, din nepăsare,

    Sunt călcate în picioare

    Muzica și deci,  cultura.

     

                 *****

                                                            

    CHIBRITUL  ȘI  BRICHETA

    O brichetă mult tenace,

    Vrea chibritul să-l atace:

     

    – Beţişor la trup subţire

    Vrei, nu vrei, îţi dau de ştire,

    Supărat, nesupărat,

    Ai ajuns un demodat.

    Fumătorii mă preferă,

    Locul meu e-acum în sferă,

    Tu, ajuns la apogeu,

    Loc de veci ai în muzeu

    Lângă iască şi amnar

    Aşadar,

    Scăpărător,

    Dormi în pace şi onor!

     

    – Semănând cu amuletă

    Te dai flacără, brichetă,

    Să-mi iei fosforul şi locul,

    Arde – ţi-ar  rotiţa focul,

    Armură sofisticată

    Şi esenţă parfumată!

    Ai s-ajungi în scăpărare

    Ultima scăpărătoare

    Consumată,

    Aruncată

    În pubelă, ori găleată

    Eu, precum, bătrânul bard

    Pân’ la capăt vreau să ard!
    M O R A L A

    Replicile au ecou

    Vrednic de luat aminte:

    Cearta între vechi şi nou

    Duce pasul înainte!

     

    *****

     MELCUL  DEBITOR

    Mai deunăzi bietul melc,

    Codobelc

    La o Bancă s-a oprit,

    Negreșit,

     

    Să-mprumute bani, gajând,

    Vrând, nevrând,

    Casa ce-o purta cu el,

    Cu mult zel.

     

    Rate a plătit din greu,

    Cred și eu,

    Numai câte a putut,

    Că-i știut,

     

    Criza-ajunse-ncetinel

    Și la el.

    Legea, dacă n-a plătit,

    L-a silit

     

    Prin nesuferitul act

    Din contract,

    Casa Băncii să i-o dea,

    Cum vrea ea.

     

    Melcul fără casa lui,

    Cum vă spui,

    Stingherit a hoinărit…

    Și-a murit.

     

    M O R A L A

    E valabil, dau de știre,

    Pe pământul însorit,

    Când  nu ai acoperire

    Mori căci ești descoperit!

     

    P.S.

    Banca-ajută ca o zână

    Îmbrăcată-n haină nouă;

    Ea dă banii cu o mână,

    Ca să-i ia cu amândouă.

     

    BOUL  ȘI  VULPOIUL

    Un bou trăgea din greu la plug

    Pe-un câmp mult prea bătătorit,

    Purtând povara unui jug

    Masiv, de vreme lustruit.

     

    Trecând pe-acolo un vulpoi,

    Îi zise scurt: – Să te ajut?

    Că-n loc de unul de sunt doi

    Efortul este mai scăzut.

     

    – La mijloc e un vicleșug,

    Ceva, cred eu, exagerat,

    Cum o să tragi cu mine-n jug,

    Perfidule vulpoi roșcat?!

     

    – Să fiu sub jug, eu nu am spus

    Nicicând, cum poți așa să zici?

    Vei trage tu, eu sunt dispus

    Să tot pocnesc de zor din bici.

     

    Morala, poate orișicare

    S-o afle, că-i usturătoare:

    Pe lângă unul ce muncește

    E și acel ce biciuiește.

     

    *****

    FUSTA  ȘI  BLUZA

    O bluziță înflorată

    Și o fustă despicată

    Întâlnindu-se odată

    Pe un mijlocel de fată

    S-au tot înțepat pe rând

    Cum nu s-a văzut nicicând.

    Zise bluza iritată

    Spre fustița discutată:

    – În zadar ești foarte lungă,

    Dacă ochii pot s-ajungă

    Pe picior de fată, iată,

    Până unde nu-i bronzată.

    Ești atât de despicată,

    Pot să spun, chiar deocheată,

    Te credeam mult mai decentă,

    Nu așa de transparentă.

    Tot ce-ar fi normal să-acoperi,

    Văd că permanent descoperi!

    – Ce aud chiar mă amuză,

    Mult prea decoltată bluză!

    Tu nu vezi cât ești de scurtă,

    De n-ajungi nici pân’ la burtă,

    Primul nasture-ți lipsește

    Și oricine te privește,

    Ca să-și ia îi vine greu

    Ochii de pe decolteu,

    Iar apoi, făr’ de ocol,

    Vede și buricul gol.

    Nu știu cum argumentezi

    Dar nimic nu protejezi!

     

    Și-au mai zis aşa de toate

    Până fost-au aruncate

    La-ntâmplare pe nisip

    Lângă sutien și slip.

     

    M O R A L A

    Pe drumul lung și dificil

    Trăirea are un substrat:

    Oricât te-ai crede de util,

    Poți fi oricând de lepădat.

     

    DOUĂ  DREPTE

    pag. 1/2

    Două drepte oarecare,

    Pe o coală de hârtie

    S-au certat făr’ de-ncetare

    De cu zori pân’ la chindie.
    Zise cea orizontală

    Spre surata verticală:

    – Într-un punct când te-ntâlnesc

    De prezența ta nu-mi pasă,

    Semn că te disprețuiesc

    Pe motiv că ești prea groasă.

    Vezi, eu sunt mai subțirică,

    De grosime uniformă,

    Mă întind ca o pisică

    Și mă simt mereu în formă.

    Iar tu ești o grosolană

    Parcă-ai fi o macaroană!

    – Ești subțire-ntr-adevăr,

    Cum e-un firicel de păr,

    Dar când stai orizontală,

    Sau ca mine, verticală,

    Înclinată, cine știe,

    Cum mai stai tu pe hârtie,

    Nu poți face carieră

    De te vede-o  radieră,

    Viitorul tău ți-l curmă

    Și dispari, nu lași o urmă!

    Vorbe dure-au fost mai multe,

    S-a ajuns și la insulte,

    Ca-n final să hotărască

    Să nu se mai întâlnească…

    Și ajuns-au paralele

    C-o distanță între ele.

     

    M O R A L Ă

    De nu-ți place, nu-ți convine

    Cearta crezi că-ți prinde bine,

     

                                        Două drepte , pag. 2/2
    Nu vorbești, nu te-ntâlnești,

    La distanță-ntruna ești.

    Dar, se vede cât e zarea

    Și nu-i loc de îndoieli,

    Că la noi, cu bunăstarea

    Mulți sunt astăzi paraleli.

    De o fi să nu muncească

    Vor avea de toate cele,

    Când o fi să se-ntâlnească…

    Două drepte paralele!

    P.S.

    Pot face-acum  o paralelă,

    Cum nora, soacrei  i-e fidelă:

    N-or să se mai ciondănească,

    Cică s-or iubi-ntre ele,

    Când o fi să se-ntâlnească…

    Două drepte paralele.

     

    *****

    SOARTA  UNEI  ROȚI

    – O, cât ești de îndoită,

    Mult prea lată, ca o spadă!

    Zise-o spiță alungită

    Spre o biată de obadă.

     

    Și întruna prăfuită,

    Plină de noroi și udă…

    Cum poți sta  așa mânjită,

    Într-o soartă-atât de crudă?

     

    Însă de-nvârtit o roată

    Fără spițe nu se poate,

    Pe deasupra, vezi, surată,

    Te mai ducem și în spate!

     

    Dar, ce-a fost mai dureros!

    Când era în toi buclucul,

    Pe un drum cam mocirlos,

    Nu s-a mai rotit butucul.

     

    Se căzniră ziua toată,

    Zi de vară, mi se pare,

    Însă vai! Bătrâna roată

    Nu se puse în mișcare.

     

    Ani s-au scurs de-atunci și iată,

    Neștiind pe unde-i vina,

    Stă și astăzi nemișcată

    Și se bucură rugina.

     

    M O R A L A

    Cât va dăinui pământul,

    Omul, gândul și cuvântul,

    Când sunt certuri multe-n țară,

    Profitorii-s din afară.

     

    POPUL  ȘI  RĂCHITA

    Cândva-ntr-o vară cu mult soare

    Ce pielea fină ți-o irită

    Zicea spre-o biată de răchită

    Un plop înalt, în desfătare:

     

    –  Din mândra-mi verticalitate,

    Răchită pe orizontală,

    Abia te văd, ca o beteală

    Răsfrântă-n valuri agitate.

     

    Pari că te-apleci în clipe-amare

    Că ești sortită cerșetoare,

    Nici nu rodești și de pomană

    Ți-e umbra-n unda  „diafană.”

     

    – Măria ta, cu nici o scară

    La vârful tău nu pot ajunge,

    Și nu mă sperii, bunăoară,

    Că vârful tău un nor străpunge.

     

    Știi, maica salcie-n putere

    Mi-a spus că voi rodi odată,

    Când îngâmfarea ta bogată

    S-o lăuda cu coapte pere!
    M O R A L A

    Când ești pe post de-ascultător

    Și doi lăudăroși se ceartă,

    Îți zici cu glas dojenitor:

    Cum „râde hârb de oală spartă!”

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5