Fang Fang, scriitoare chineză, tradusă la Polirom, în țara ei, deși dețíne premiul național pentru altă lucrare i s-au tăiat aripele…
Născută la 11 mai 1955 cu numele Wang Fang, scrie poezie din 1975, iar în 1982 și-a lansat primul sau roman Da peng che shang, ca în 1987 să vină către cititori cu capodopera sa Peng Jing cu care în 2010 a câștigat prestigiosul premiu național. Numai că, după ce o altă carte a sa cu titlul „Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină”, 2020, 376 pagini, autoritățile chineze i-au tăiat aripele, a fost chiar exclusă din viața culurală a societății.
-Nu mai pot publica nimic, spune Fang Fang într-un interviu dat unei publicații. În nicio o revistă sau publicație chineză. Este exclus să mai pot fi invitată la un eveniment literar. Dar, in timp lumea va înțelege că toate calomniile și jignirile care mi-au fost adresate sunt doar minciuni.
Intr-adevăr, Fang Fang este victima multor atacuri, chiar prin internet nu numai că primește acuzații diverse dar este și amenințată cu moartea.
Să deschidem Jurnalul. Este o mărturie tulburătoare din timpul epidemiei de COVID-19 făcută de una dintre cele mai importante scriitoare contemporane din China.
Postfața este semnată de Michael Berry, traducerea realizată din limba engleză de Cosmin Nedelcu.
Cele șaizeci de însemnări zilnice care compun jurnalul lui Fang Fang alcătuiesc un raport detaliat despre evoluția epidemiei de coronavirus din Wuhan, începînd din ziua apariției primului caz, pînă la momentul ridicării carantinei instaurate în oraș. Sunt descrise confuzia locuitorilor, deprimarea, suferința, frica, durerea sufletească a numeroaselor familii care i-au pierdut pe cei dragi, lupta îndîrjită cu boala și sacrificiile locuitorilor supuși unor restricții severe vreme îndelungată. Toate aceste aspecte își găsesc locul în consemnările, uneori polemice, pe care autoarea le postează zi de zi pe internet, în pofida unei cenzuri acerbe ce ar fi dorit ca textele lui Fang Fang să nu ajungă la sutele de milioane de cititori.
Totodată, jurnalul reprezintă o critică aspră adresată autorităților care au amînat nepermis de mult luarea unor măsuri ferme, au ascuns adevărul și au dezinformat populația sau au acționat greșit, din nepricepere ori din rațiuni politice meschine, provocând astfel o adevărată tragedie pentru cei peste nouă milioane de locuitori din Wuhan.
În felul acesta, jurnalul reprezintă și un apel la responsabilitate și altruism, fără de care nenorocirile de genul celor de la Wuhan – ce au afectat ulterior întreg mapamondul – se pot repeta oricînd. Scrie autoarea ce simțim și noi, cititorii, zilnic.„Cei plecați dintre noi sînt departe, dar cei vii trebuie să-și vadă în continuare de drum. Sper măcar să putem ține minte.” (Fang Fang)
„Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină este o cronică fascinantă și adesea pătimașă a unui oraș chinez în toiul unei pandemii”, a scris și Deutsche Welle. „Jurnalul lui Fang Fang rămîne semnificativ ca documentare a banalului, tragicului și absurdului în cele 76 de zile de carantină a Wuhanului”, ascultăm și în National Public Radio. „Cartea lui Fang Fang rămîne o scurtă privire către un viitor dezolant”, parcă completează The New Yorker. „Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină nu se vrea a fi un buletin informativ, un studiu academic sau un text medical. Este relatarea personală a unui om obișnuit ce reacționează în timp real la niște împrejurări derutante, contradictorii și bulversante. E o carte emoționantă care farmecă prin spontaneitate și inteligență”, parcă concluzionează South China Morning Post.
După epidemie unii au folosit publicarea Jurnalului meu în străinătate pentru a lansa pe Internet o campanie violentă contra mea, campanie care nu a încetat nici astăzi. Știu cine este la originea acestor atacuri și de ce au fost lansate. Sunt metode similare celor din timpul Revoluției culturale și corespund exact metodelor ultranaționaliștilor, care n-au încetat să ceară o nouă revoluție culturală, spune Fang Fang, păstrântu-și verticalitatea.
Ion N. Oprea, Iași, 18 ianuarie 2021
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania