Vasile POPOVICI
..
.
.
.
.
.
Fără reguli
Nu are viaţa asta nici un fel de reguli.
Ne naştem sub pretextul unor treburi,
ne rânduim capriciile în pretexte,
sfidând anomalia elementelor pedestre.
Ne prosternăm în faţa legilor nescrise;
visăm mereu, nediferenţiat, aceleaşi vise
ce nu se împlinesc măcar în vis;
ne resemnăm inepţial c-aşa ne este scris.
Ne naştem să rămânem o aducere-aminte;
ne salutăm cu semnul crucii de pe vechi morminte.
Ne căutăm prin frunze, flori, prin colţul ierbii
şi-n apa de izvor din care sorb răcoare cerbii.
Un unic sens avem ce îl urmăm cu zel:
un sens de mers, nu sens ca scop, ca ţel;
şi nici o regulă nu-i care să reglementeze
şi alte sensuri, altele, decât să ne perpetueze.
Ce alandala-i viaţa asta fără reguli!
Îţi chiar repugnă ideea de a te apuca de treburi.
O treabă, şi cea mai bună treabă dintre toate…
ce bine ar fi fost să fie mai puţină moarte!
Similare