A trecut și congresul roșu din China. Nicio surpriză – Xi Jinping, lider absolut. Cum o fi scăpat Dragonul de arestul la domiciliu?! Eu n-am cunoștință de astfel de rezolvări, dar sigur mass-media, conectată la rezervorul financiar din Vest, are o explicație. Sau poate că cea mai bună soluție ar fi să presoare niscaiva praf pe știrile care, acu’ o lună, îl debranșau de la butoane pe Dragonul din Beijing?! Da, știm, sunt aceleași știri care anunță sobru că Ursul de la Kremlin e terminat, mai ales că, zilnic, ucrainenii doboară mai multe rachete decât trimit rușii în spațiul fraților slavi…

Reconfirmarea lui Xi Jinping în vârful piramidei puterii în China nu e un simplu element intern, care-i interesează direct doar pe galbenii Asiei de Sud-Est. Viața planetei va fi puternic influențată de această alegere. Inteligent, tenace, feroce, Xi Jinping împinge tăvălugul chinez într-un regim de caracatiță ce tinde să sufoce planeta. Au un singur obstacol major, Taiwanul – despre care-am mai făcut vorbire în alte materiale – în tentativa de a-i deposeda pe americani de aura de putere și de invincibilitate. Iar din acest moment, timpul e de partea chinezilor. Însăși conflictul din Ucraina avantajează Beijingul. Cum? Tehnica militară folosită de mașinăria NATO, cu precădere cea americano-britanică – bănuiesc că-i interesează mai puțin aeroplanele și corvetele trimise de români în sprijinul ”prietenilor” din Nord! – este studiată în egală măsură în patria Ursului și în cea a Dragonului. Pe măsură ce vor asimila elementele de noutate din arsenalul militar occidental, fabricile furnicilor galbene vor găsi antidotul care să le înlesnească capturarea insulei. 

Americanii au ratat în vară șansa de a-i pune cu spatele la zid pe marii lor rivali la vizita în Taipei a președintei Camerei Reprezentanților a SUA, Nancy Pelosi, numărului 3 în ierarhia puterii de la Washington. Atunci era momentul de grație pentru taiwanezi în asumarea  independenței, avându-l garant pe Unchiul Sam!

China nu era în măsură să riposteze datorită superiorității militare americane și, mai ales, pentru că alegerile interne băteau la ușa Beijingului, iar Xi Jinping nu-și putea risca libertatea înfruntând militar o insulă strategică sprijinită de yankei. Iar libertatea, uneori, e mai scumpă ca însăși viața! (Și nu doar Decebal a demonstrat-o!). Acum, Dragonul biruitor în uriașa sa bătătură e relaxat. Bine, se-nțelege că destinderea e temporară, se va sfârși când presa din Vest îl va plasa pe Xi într-un nou arest la domiciliu, ori poate-l va surghiuni pe insula lui Napoleon… Până atunci își poate spori forțele, alimentându-se generos din resursele naturale din Rusia, Africa, Asia, Europa. De bună seamă că (și) investițiile din cadrul proiectului Coridorul Economic China – Pakistan pompează suflu nou în economia gigantului galben. Conectarea Chinei la Oceanul Indian prin legarea orașului chinez Kashgar de portul pakistanez Gwadar asigură noi rute comerciale, rapide, cu țările din Orientul Mijlociu, Africa și Europa.

La nivelul geopolitic și geostrategic planetar se pare că problema capitală e conflictul din Ucraina. Da, pentru noi, europenii, care-am căzut în capcana americanilor – susținându-le interesele în Ucraina, renunțând la comerțul extrem de profitabil cu Rusia și importând resurse de peste Ocean la prețuri exorbitante etc. – e vitală încheierea rapidă a ostilităților. Pentru China e foarte bine, câtă vreme ruinarea Uniunii Europene scoate din joc un actor economic major, iar luptele interne din SUA n-aduc prosperitate pentru yankei, ci subminează puterea jandarmului planetar. Ca să nu vorbim de resursele din colosul Ursului, care devin mai ușor de procurat la prețuri modice.

Cum însă Europa, în frunte cu Germania, devine pe zi ce trece un actor din ce în ce mai irelevant, punctul de foc sub raport geopolitic este Taiwanul. Iar Xi Jinping va obține fructul jinduit pe măsură ce lupii tineri – Iran, Turcia, India, Brazilia, Mexic și nu numai – contestă puterea Statelor Unite. Iar acest fruct, Taiwanul, va fi copt, cules și devorat de către puterea de la Beijing în acest mandat al stăpânului absolut al Chinei.

Aș vrea să mă înșel și să văd SUA triumfând, dar nu generând și susținând cinic și mercantil teatre de război pe planetă, după cum ne-a obișnuit de la Vietnam încoace!

Gruia Cojocaru