Ionel Vrăjitoru s-a născut la 1 aprilie 1944, în satul Poiana, comuna Brusturi, plasa Boroaia, județul Baia (astăzi, în județul Neamț) și a murit la 27 aprilie 2021, în orașul Liteni, județul Suceava, unde a și fost înmormântat. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamț. A fost căsătorit și a avut o fiică și un fiu. Faima lui de vindecător și de dezlegător de farmece și blesteme m-a îndemnat să-l cunosc și, astfel, a rezultat interviul care urmează, realizat la 13 august 2001, la Biserica cu hramul Sfinții Trei Ierarhi din Liteni, unde slujea.

• – Părinte Ionel Vrăjitoru, la dumneavoastră vin mii de oameni din toată țara; care este motivul acestui pelerinaj?
• – Încrederea credincioșilor în Dumnezeu și în aleșii lui. În ultimul timp, s-a constatat că oamenii, nedispunând de posibilități materiale și nemaiavând prea mare încredere în medicina tradițională, aleargă și la rugăciunile preoților sau ale altora. Acum 32 de ani, eu am simțit că Dumnezeu mi-a dat darul de a vindeca.
• – Ați avut o întâlnire spirituală cu el?
• – Nu; am ținut post, m-am abținut de la mai multe tentații și, învățat de preoți mai în vârstă de la mănăstiri, am cerut anumite daruri: al vindecării și al înțelepciunii; iar Dumnezeu mi-a dat însutit. În ce constă această putere? Tuturor celor care vin la mine le spun ce au de făcut, ce să citească și cum să se roage, iar ei reușesc aproape în totalitate.
• – Realizați și tămăduiri?
• – Da; chiar foarte multe.
• – În ce constau și cum procedați?
• – Multor bolnavi care n-au fost refuzați de medici li s-a spus că n-au avut ce să le mai facă; alții au fost trimiși aici chiar de ei. Am foarte mulți doctori din Iași și din alte părți care au îndrumat bolnavi la mine și, în colaborare cu ei, am avut mare succes. Deci, aproape toate bolile pot fi vindecate.
• – La cât timp apar rezultatele?
• – Unele se văd imediat – la o zi, două sau trei –, iar altele după un anumit timp, dar, la cel mult 40 de zile, oamenii se vindecă. În această perioadă, bolnavul care vine la mine, indiferent cu ce boală, primește să facă ceva – el și toată familia lui. Spre exemplu, au venit niște țigani, care ziceau că unul dintre ei a fost blestemat să fure și nu putea munci; atunci, le-am spus: „S-a spovedit vreodată?” „Nu.” „Nici nu s-a împărtășit?” „Nici.” „Hai, toată lumea la rugăciune!” Și s-au întors, au stat șapte zile la biserică, le-am spus să facă un unguent din ulei sfințit la Sfântul Maslu, agheasmă și alte ingrediente, cu care să frecționeze sistemul nervos [!]; mi-am dat seama că acolo e necazul – ori o frică, ori o spaimă, ori un farmec, ori un blestem. Le-am spus să bea agheasmă foarte des și… țiganul s-a făcut sănătos! Sunt și demonizați care mă caută. A fost o domnișoară din [comuna] Drăgușeni, [județul] Suceava, care a fost posedată de duh necurat; într-o seară, i-am citit o moliftă de-a mea, am atins-o cu sfânta cruce și am strigat: „Ieși, diavole!”, iar demonul răspundea: „Nu ies! Eu-s mai puternic!” Din nou, către celălalt preot: „Zi și tu ceva!” Citește și el, dar necuratul o ținea pe-a lui: „Nu ies!” Atunci, am zis amândoi odată și diavolul a urlat: „Sunteți puternici! Trebuie să ies!” Și… a ieșit! „Cine te-a trimis acolo?” „M-a trimis verișoara ei!” I-am dat fetei să bea ceva dintr-un pahar și acum este foarte bine. Un alt caz: o anume Iulia avea un frate în Norvegia și a mers șase luni acolo ca să practice medicina. Eu i-am zis: „Măi, Iulia, când pleci să treci pe la mine ca să-ți dau binecuvântarea.” M-a ascultat, a venit și i-am spus: „Ia câțiva litri de agheasmă, ulei sfințit, iconițe și alte câteva lucruri sfinte.” Ajunsă acolo, a consultat niște pacienți care erau bolnavi cu capul – din ăștia, știi… uiuiu; și ea îi întreba: „Ce vedeți dumneavoastră?” „Toată ziua, vedem niște câini și niște dihănii, ne apar și niște umbre…” „A… e clar. În afară de medicamentele prescrise, beți și licoarea asta.” Și le-a dat agheasmă. Oamenii au început să bea și să se simtă din ce în ce mai bine. Atunci, ea a trebuit să vină cu avionul, să ia altă damigeană cu agheasmă și să vindece complet bolnavii. Deci, ceea ce nu pot vindeca alții putem noi; este foarte important.
• – Pentru a vindeca, e nevoie să știți numele bolii?
• – Nu strică să ai habar ce-i cu boala, dar nu e neapărat nevoie să-i știi și numele. Am întâlnit o doctoriță de la Călimănești, care, pe lângă medicamentele tradiționale, le dădea bolnavilor să bea tot agheasmă, plus ceaiuri; deci, o astfel de combinație dă rezultate. Dar prevalează rugăciunea, că e mai tare decât toate.
• – Aveți și harul de a prevedea destinul și, eventual, de a citi trecutul?
• – Pe unii oameni, îi pot preveni de anumite lucruri care li s-ar putea întâmpla. Spre exemplu, unui patron din Vatra Dornei i-a mers, un timp, foarte bine, dar, apoi, foarte rău; a venit la mine și mi-a zis: „Părinte, nu-mi mai merge bine deloc.” Și i-am spus ce să facă. După un timp, a venit cu două T.I.R.-uri să le sfințesc și mi-a zis: „Părinte, îmi merge foarte bine; uite, v-am adus niște veșminte cadou și promit că fac o biserică nouă, la care să dau 10 m3 de cherestea.” Dar i-am spus: „Bagă de seamă la promisiune, că, altfel, vei avea probleme.” El n-a ținut cont de sfatul meu și era să moară de patru ori. A început să bea; avea o mașină silențioasă, cu care a trecut printre bariere când tocmai venea trenul și nu l-a auzit; totuși, l-a salvat ceva. A venit, din nou, înspăimântat la mine, iar mi s-a plâns și i-am spus: „Măi, n-ai respectat ce ți-am spus; ai făgăduit că dai alea și n-ai dat.” „Părinte, dau tot!” Așa a făcut, iar acum nu mai bea și nu mai are necazuri; deci, se poate.
• – Pentru că a dat la biserică s-o fi salvat…
• – Asta, sigur! Față de Dumnezeu, nu ne putem eschiva; trebuie să dăm.
• – Cum vi se înfățișează destinul omului? Sub ce formă vă apar păcatele sau bolile care-l bântuie?
• – E o concentrare; trebuie să fiu un bun psiholog.
• – Asta e evident; dar cum vă apar?
• – Nu-mi apare nimic. Nu sunt nici proroc și nici înger, ci doar o ființă omenească foarte păcătoasă; dar am, totuși, puterea de a face bine.
• – Ce v-ați reproșat atunci când ați greșit?
• – Nu am insistat mereu cât ar fi trebuit; au fost cazuri pe care le-am tratat cam în fugă, pentru că unii se grăbeau și n-au venit cu toată credința. Mulți vin la mine doar să speculeze și să mă ispitească, crezând că eu sunt ca ei: „Plătesc; părinte, fă!” Dar este o conlucrare între preot și credincios, ca și între medic și pacient.
• – Pe seama cui puneți eșecurile pe care le înregistrați?
• – Fie că bolnavii vin prea târziu, fie că n-au suficientă credință, fie că nici eu nu sunt în formă – că nu întotdeauna pot fi; e imposibil să fac mecanic o asemenea lucrare.
• – Păi, aveți harul sau nu-l aveți?
• – Îl am; dar, oricât ar fi, există și o concentrare în rugăciunea aceasta.
• – Părinte, dumneavoastră chiar credeți ceea ce spuneți?
• – Cred! Se văd faptele. Eu vorbesc puțin, dar fac mult.
• – Câți pacienți aveți pe zi?
• – 30, 40, 50, chiar și peste 100.
• – Și de unde vin?
• – Din toată țara, chiar și români plecați în lume – din Germania, Italia, Canada, America și, cei mai mulți, din Basarabia.
• – Ce program aveți?
• – Non-stop; de dimineață până seara – slujbe curente, Sfântul Maslu, plus dezlegările și vindecările, la care mă ajută și alți preoți, că nu pot de unul singur.
• – Vrăjitoru este numele dumneavoastră de familie sau cel de serviciu?
• – E din tată-n fiu; în familie, suntem 30 de preoți.
• – Să fie o simplă coincidență, o predestinare sau o împlinire a harului?
• – Dumnezeu lucrează.
• – În încheiere, v-aș ruga să-mi acordați o binecuvântare.
• – Domnul nostru Isus Hristos, binecuvântat să fie fratele meu… Cum ziceai că te cheamă?
• – Florin.
• – …Florin; să-ți dea putere de muncă și fericire în tot ceea ce faci! Amin!

Florin Bălănescu