Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Marin IFRIM: Nu mai am nimic de spus

    Poem de Marin IFRIM

     

     

     

    Nu mai am nimic de spus

       Dedicație tardivă

    Lasă-mă să ies din viața ta, cu fruntea sus, din vina mea
    Și nu te amăgi deloc că Dumnezeu e doar noroc. Lasă-mă
    Să pot iubi ce nici sfinții nu ar ști. Și nu mă duce tu în ură
    Că nu suntem pe bătătură, nici pe vreun șanț cu arătură. Nu te mai
    Trânti cu viața ta, lasă totul cum a fost, sunt dorințe fără rost
    De la groapă m-aș întoarce, dar cu tine n-o fi pace și nu știu
    Ca să mai știu, de ce-n mine încă-s viu. Mi-ai trimis cuvinte
    Grele, avortate de țânțari și de câinii maidanezi. Eu nu plec ca
    Să mai vin. Am un suflet înăuntru, am un suflet și-n afară
    Am o seară cumsecade, cu apus tare de treabă. Și mă uit
    La infinit dintr-o stare de zenit. Te-am iubit dacă țin minte
    Fără clipă și odihnă, cât puteam să mor degeaba tot
    Înțelegându-ți treaba. Nu a fost ca să nu fie ci n-a fost
    Ca să vrem noi. Am plecat din jurul meu, singur, doar cu
    Dumnezeu. Și acum sunt tot cu El și c-o inimă la fel, cu
    Un fel de înger blând în care mă-ngrop plângând. Așa a
    Vrut Cel de Sus, să îmi dea dulce apus. Nu mai am nimic de spus.
    Inclusiv de jos în sus. Asta este că m-am dus. Fără să mai spun de spus.

    26.12.2017

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. DMG spune:

      ,,Nu mai am nimic de spus”… Ca modest cititor devotat al publicatiei Luceafarul, decriptez titlul minipoemului in cheia unei metafore, a unei ghidusii poetice bine ticluite, evident, dle MARIN IFRIM, oamenii verticali si cu puncte de vedere limpezi ca Dvs. au intotdeauna ceva de spus indiferent de consecinte si neplaceri. Ei bine, buna gluma, chiar asa, cine si l-ar putea imagina pe poetul Marin Ifrim ca yesmen/sicofant stand meditativ in pozitia ghiocelului/ganditorului de la Hamangia cu capul plecat in fata neajunsurilor din societatea noastra cu democratie originala in care mirajul banului intuneca vocea constiintei si albeste dosarele penalilor sau in fata obrazniciei/abuzurilor cine stie caror parveniti/nepoftiti la masa istoriei? Funesta paralela, si in lumea fara margini a cuvantului scris, unde lucrurile se prezinta cam la fel de tragicomic ca si in lumea plina de imprevizibil a nefericitilor care trag din greu ca racul tara undeva in zonele nisipurilor vesnic miscatoare, e nevoie de repere pozitive, de personaje cu faclia adevarului aprinsa in mana…
      Un Nou An cu urari de sanatate, ganduri bune si cu putere de munca va dorim!

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5