Cu numai câteva zile în urmă, la 23 decembrie 2024, satul moldovean Lărguţa din raionul Cantemir, a fost gazda unui eveniment cu adânci semnificaţii în istoria locului: un sobor de preoţi din cadrul Episcopiei Basarabiei de Sud, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Veniamin, a sfinţit parcela eroilor români din cimitirul vechi al satului, căzuţi pe câmpul de luptă în vara anului 1941. O activitate care vine să încununeze în cel mai frumos mod posibil un demers început cu mai bine de trei ani în urmă, în care au fost implicate mai multe persoane şi instituţii.
Totul a pornit de la o vizită făcută de domnul Gheorghe Raicu la Consulatul General al României la Cahul, în primăvara anului 2021. Locuitor al satului Lărguţa şi foarte bun cunoscător al locurilor natale şi a istoriei acestora, avea o mare durere în suflet: nu doar că mormintele celor care îşi vărsaseră sângele nevinovat în luptele pentru eliberarea localităţii sunt la un pas de a fi uitate şi abandonate de localnici şi autorităţi, ci faptul că, în timp, acestea ar putea fi iremediabil pierdute, prin distrugerea lentă de către intemperii sau acţiunile solului (aflându-se în pantă, crucile erau unele culcate la pământ, altele mult înclinate faţă de poziţia verticală iniţială). Venise să solicite sprijinul Consulatului, ca o ultimă încercare disperată de a împiedica căderea în uitare a mormintelor celor care şi-au găsit sfârșitul în cursul luptelor de pe dealul Epureni, situat în imediata apropiere a localităţii…
Aşa cum i-am promis, în prima sâmbătă liberă m-am deplasat la Lărguţa, unde domnul Raicu, după ce am parcat maşina lângă biserica satului, m-a condus spre locul în care se aflau mormintele în cauză. Sincer, fără sprijinul dumnealui, doar o întâmplare fericită m-ar fi putut duce la acestea. Mai ales că satul are două cimitire vechi, astăzi nefolosite, iar mormintele respective sunt amplasate într-o parte dosnică a unuia dintre cimitire.
Am făcut mai multe fotografii, am ascultat istorisirile domnului Raicu despre eroicele lupte purtate în zonă de armata română (completate mai apoi de câţiva localnici, la un pahar de suc, la întoarcerea din cimitir), dar şi de felul cum arătau în copilăria lor crucile pe care tocmai le văzusem. Înainte de pleca, domnul Raicu mi-a atras atenţa asupra troiţei din faţa bisericii, pe care era trecut numele unui soldat roman: plutonier TR Petre Constantin. Nu fusesem atent la acest aspect, deşi îmi parcasem maşina la câţiva metri distanţă de troiţă.
Revenit la Consulat, am scris un articol despre mormintele vizitate şi, însoţit de câteva fotografii, l-am trimis unor publicaţii din R. Moldova şi România. Articolul, care se încheia optimist, cu speranţa că va fi citit şi de autorităţile competente şi că acestea vor ridica o troiţă şi vor amenaja o parcelă de onoare (după modelul aceleia existente la Cania, nu departe de Lărguţa), a fost preluat chiar şi de o publicaţie românească din Australia. Dar timpul a trecut fără ca ceva să se întâmple până la sfârşitul anului.
Odată întors în ţară, după terminarea misiunii diplomatice la Cahul (august 2021), am reluat demersurile privind situaţia mormintelor eroilor români de la Lărguţa, încercând să aflu cât mai multe date referitoare la aceştia şi, în măsura posibilităţilor, identificarea lor. Astfel, m-am adresat şi Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, care, cu deosebită amabilitate, în schimbul de mesaje avut, mi-a comunicat lista cu numele celor opt militari români căzuți în luptele de la Țiganca. Cu doi mai mulţi decât cei cinci arătaţi de domnul Raicu în cimitirul localităţii, al şaselea fiind înhumat în curtea bisericii, unde se află troiţa deja amintită.
Răspunsul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor se încheia dădător de speranţe, instituția precizând că va analiza posibilitatea derulării, în anii următori, a unui proiect de amenajare a mormintelor de război românești de pe teritoriul localității Lărguța, sub rezerva alocării fondurilor necesare.
Cu noile date am scris un nou articol (februarie 2022), încheiat la fel de optimist ca şi primul, articol pe care l-am trimis publicaţiilor în care apăruse şi precedentul pe această temă.
Dar timpul a trecut iarăşi fără să se mişte ceva în acest sens, până când, la începutul lunii august a anului 2023, am fost contactat de domnul avocat Iulian Rusanovschi, preşedintele Asociaţiei „Monumentum” din Chişinău: găsind pe internet fotografiile de la cimitirul din Lărguţa, dorea acordul meu pentru a le putea include în volumul trei al magistralei sale lucrări, „Războiul monumentelor”. Am fost chiar onorat de solicitarea domnului Rusanovschi, aşa că i-am trimis mai multe fotografii şi cele două articole publicate pe tema mormintelor ostaşilor români de la Lărguţa.
M-am revăzut apoi cu dânsul în ultima decadă a lunii aprilie 2024, la sediul Fundaţiei Titulescu, unde şi-a lansat cartea, în prezenţa unui numeros public (care a putut admira şi expoziţia cu acelaşi nume, ce includea o serie de fotografii şi informaţii cu privire la monumentele româneşti din Basarabia identificate, remontate şi restabilite de Asociaţia „Monumentum”). Mi-a mulţumit pentru acceptul de a prezenta în carte datele şi fotografiile mormintelor ostaşilor români de la Lărguţa şi mi-a confiat că doreşte refacerea acestora până la sfârşitul anului în curs.
La jumătatea lunii decembrie, domnul Rusanovschi mi-a trimis câteva fotografii de la Lărguţa cu instantanee de la lucrările de restaurare şi cu invitaţia de a participa la evenimentul de sfinţire a parcelei amenajate. Din păcate, din motive personale, dar şi a datei foarte apropiate sărbătorii Crăciunului, nu am putut da curs invitaţiei.
Aşa cum am precizat la începutul articolului, sfinţirea parcelei de la Lărguţa a avut loc la 23 decembrie 2024, de către un sobor de preoţi în frunte cu Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud. Iniţiativa restaurării parcelei şi reabilitarea crucilor aparţin Asociaţiei „Monumentum” şi a preşedintelui acesteia, avocatul Iulian Rusanovschi. Fundamentele de beton au fost turnate de Primaria satului Lărguţa, primar Viorel Dogaru, iar Troița Eroilor a fost lucrată în piatră de Cosăuți, cu susținerea financiară a avocatului Dorel Rusu și a ofițerului în rezervă Ion Deli. La baza troiţei sunt inscripţionate următoarele: „Eroilor Reg. 1 Vânători: Burcea N., Moraru Gh., Florea Vz., Sandu D-tru, Nistor C-tin, Ignat Gh., Mocanu I., Pecieteanu Dum., Dica I., Petre C-tin, Miroslavschi Aurel. Ɨ 17.07.1941″.
Potrivit publicaţiei online „Ziua. md”, „Parcela Eroilor Români, ridicată în memoria ostașilor care au căzut pe câmpul de luptă în vara anului 1941, a fost edificată inițial de Societatea Națională „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, în vara anului 1942.
Este vorba despre 8 cruci de beton, pe care au fost imortalizate numele ostașilor din Regimentul 1 „Mihai Viteazul” Vânători Gardă și anume: plutonier Petre Constantin, sergent Dica Ioan, sergent Pecieteanu Dumitru, caporal Mocanu Ioan, caporal Ignat Gheorghe, soldat Burcea Neculai, soldat Moraru Gheorghe, soldat Florea Vasile, soldat Sandu Dumitru, soldat Constantin Nistor, 4 eroi români necunoscuți. Acești ostași au căzut în luptele de la Țiganca, în timp ce încercau să încercuiască rezistența sovietică de pe dealul Epureni.
În perioada sovietică parcela a rămas în delăsare, fiind năpădită de mărăcini și gunoaie”.
La sfinţirea parcelei, urmat de parastasul săvârşit pentru eroii căzuți și înmormântați aici, au participat câteva zeci de persoane, oficialităţi locale, clerici din Protopopiatul Cantemirului și Tigheciului, reprezentanţi ai Asociaţiei „Monumentum”, localnici și elevi din Lărguța, care, la final, au interpretat câteva cântece patriotice şi tradiționalul colind „O ce veste minunată”.
Au lipsit, din păcate, reprezentanţi oficiali din ţară (din partea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor) sau din Rep. Moldova (de la Ambasada României la Chişinău sau de la Consulatul General al României la Cahul, în jurisdicţia căruia se află raionul Cantemir). Şi chiar domnul Gheorghe Raicu, celui căruia i se cuvine meritul principal în scoaterea din anonimat a mormintelor eroilor români din cimitirul de la Lărguţa, dar care nu a fost invitat la eveniment…
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania