Vasile POPOVICI
.
.
.
.
.
.
.
Fiul morţii
I-a pus poetul morţii-n braţe-un fiu,
să aibă moartea dragoste şi plâns.
Să aibă fiu la piept de strâns,
să strângă-n braţe fiu zbanghiu.
Trecut-au ani şi a crescut zbanghiul.
Pe când îi era viaţa mai frumoasă,
zorind moartea, trăgând la coasă,
ea şi-a ucis cu coasa fiul.
N-a strâns că n-avea braţe pentru strâns.
Că n-avea ochi, n-avea nici plâns.
Fraţi, fiul n-a avut să îi apuce plânsul
şi-au plâns vecinii pentru dânsul.
Similare