Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

FLASH-URI TURISTICE …. CU VASILE LEFTER: Bucureşti-Budapesta-Viena-Salzburg-München-Paris-Valea Loarei

Lefter,VasilePrimit pentru publicare: 28 sept.2015
Autor: Vasile LEFTER
Publicat: 29 sept.2015

FLASH-URI  TURISTICE …. CU  VASILE  LEFTER

 Bucureşti-Budapesta-Viena-Salzburg-München-Paris-Valea Loarei

 

La drum! Plecare cu autocar 3-1 stele, din celebra piaţă alimentară de lângă Muzeul CFR. Ora 6 a.m. O zi de duminică. Multe autocare, mulţi turişti şi mare învălmăşeală, fiindcă îmbarcarea se face pe baza metodei descoperirii autocarului. Gălăgia îi deranjează pe locatarii pripăşiţi la picioarele Podului Basarab. Îşi scot doar capul de sub aşternutul apretat de atâta utilizare şi trag cu sete în piept din pungile încărcate cu esenţa vieţii de aurolac. Capitală europeană, nu? Plecăm din Micul Paris spre Marele Paris, oraş al luminilor. Ex Occident lux!

***

Vama de la Nădlac! Trafic acceptabil. Un vameş autoritar urcă în autocar şi se enervează pe dată, atrăgându-ne atenţia că dacă se mai vorbeşte la telefon, el coboară. Nimeni nu zice nimic, temându-se de aceşti Cerberi învăţaţi odinioară cu bancnote în paşaport. Impoliteţea funcţionarului la stat e la ea acasă.  Ponoasele revin acum doar bieţilor şoferi, care simt nevoia să fie totuşi ”atenţi”. Diagramele diabolice pot fi interpretate defavorabil, lăsându-se cu amenzi.

Peste puţin timp, aceşti vameşi învăţaţi cu trai bun îşi vor pierde obiectul muncii!

Popas la Szeged! Atmosferă de refugiaţi. O toaletă face casă bună cu birtul din apropiere. Intrarea pentru urgenţe- 4 lei. Afacerea este gestionată de un român. Igiena este o problemă minoră. Nu departe

de acest punct de relaxare, excursionistii consumă cu poftă gulaş, pregătit în stilul “turiştii vin şi pleacă!”. Preţurile sunt ca pentru restaurant de cel puţin trei stele. Dacă nu vrei, nu iei!

Cazare Budapesta !Un hotel de 3-1 stele. Se doarme repede. Călătorului îi stă bine cu drumul! Nu mergem în excursie pentru a dormi. Dimpotrivă! Ce este scris în program a fi de trei stele înseamnă două. De aceea le identific grafic prin 3-1.

Spre Viena, capitala valsului! Drumul este un bun prilej de a ne delecta cu muzica lui Strauss. A dispărut graniţa între Ungaria şi Austria, aşa că mergem întins.Vizităm centrul Vienei pietonal, iar la plecare facem un tur al oraşului, trecând pe lângă obiective turistice cunoscute de majoritatea celor din autocar din alte excursii.

Iarăşi la drum lung! Vom călători noaptea spre Paris, cu o scurtă oprire în München, pentru un tur pietonal nocturn şi o degustare a unei halbe de bere din celebra berărie Hofbrauhaus, înfiinţată în 1644. În miez de noapte, berăria e plină-ochi. Atmosfera e animată de o orchestră multinaţională, cu interpreţi costumaţi tradiţional. Şi aici, condiţiile de igienă amintesc de cârciumile de la periferia oraşelor româneşti. Ce mai contează?  În vecinătatea berăriei, unii îi spun berăria lui Hitler, se aud acorduri de chitară, noctambulii cântăreţi aşteptând câţiva cenţi. Trecătorii nu sunt prea darnici!

Fiind noapte-noapte, oamenii străzii şi-au ocupat locurile în ganguri, pregătiţi să petreacă o nouă noapte sub cerul liber. Aventuri nocturne! Ici-colo se aude şi câte un glas de român venit în Germania să se căpătuiască. Pentru mulţi, doar cerşitul rămâne o mină de aur!

Cu bateriile încărcate, ne reluăm moţăiala mult aşteptată, cu gândul la fascinaţia Parisului, asaltat de turişti de pe toate continentele.

Versailles, după o noapte fără vise! Cu bilete rezervate online, pe la 10 dimineaţa, într-o zi de marţi, în strigătele comercianţilor de suveniruri ieftine şi de prost gust, descindem pe esplanada din faţa celebrului Versailles, încolonându-ne cuminţi la o coadă spiralată interminabilă. Lume multă, graiuri amestecate, ca în Turnul Babel. O dată intraţi în palatal – muzeu, fiecare porneşte pe cont propriu, încercând să vadă cât mai mult: tapiserii, picturi, mobilier de epocă, săli cu oglinzi, proiecţii. Se fotografiază, se filmează, se pune mâna pe exponate, se probează fotoliile…Ici-colo, câte un custode priveşte absent la turiştii veniţi de pe toate continentele. Înclin să cred că această libertate de mişcare în sălile Palatului, fără nicio restricţie, ar putea fi un indiciu că exponatele n-ar fi chiar cele originale. Aceeaşi „agresiune” cu privire la atingerea obiectelor expuse am întâlnit-o şi la Muzeul  Louvre, dar şi la celelalte obiective muzeistice vizitate.

Celebrele grădini de la Versaille sunt privite de la etaj prin geamurile generoase. Timpul este măsurat şi puţini vizitatori parcurg cu pasul aleile ademenitoare.

Aventura culturală pariziană continuă până târziu în noapte prin turul Parisului şi prin urcare în Turnul Montparnasse, 209 m, de unde Parisul se vede în toată splendoarea lui.

Ziua se încheie cu o croazieră pe Sena, tur by night. O seară de neuitat!

Pe Valea Loirei! Parisul e Paris,Valea Loirei e Valea Loirei! Alte castele, altă viziune arhitectonică, altă istorie! Excursia pe Valea Loarei fiind opţională, puţini turişti se bucură de farmecul zecilor de castele întinse de-a lungul a peste 300 de kilometri. Istoria Franţei se derulează diacronic.

Timpul ne-a permis doar vizitarea a patru dintre mărturiile peste vreme ale regilor Franţei: Castelul regal Blois, Castelul RegalAmboise, Castelul Chambord şi Castelul Chenonceau.

Dacă primele trei sunt mai sobre architectural, Chenonceau este mai romantic, mai cald, fiind rodul unei poveşti de dragoste. Amanta regelui Henry II, Diane de Poitieres, s-a implicat personal în construcţia castelului, acesta fiind amplasat deasupra râului Cher, un afluent al Loarei. Încăperile castelului te cuceresc prin simplitate şi domestic: veselă, mobilier, coşuri cu produse din grădina de zarzavat, vaze cu flori proaspete, mărturii ale unei existenţe mai aproape de omul de rând. Grădinile castelului nu seamănă cu cele din alte domenii regale. Florile prin colorit concurează cu tomatele, merele sunt pe crengi paralele cu pământul doar la câţiva centimetri, lujerii de fasole se răsfaţă pe araci în unghi ascuţit. Anexele amintesc de mersul cu trăsura regală ,de vinificarea strugurilor şi depozitarea lor în clasicile butoaie. Fastuasele trăsuri visează nostalgic la nobleţea de odinioară..

O zi mult aşteptată: Muzeul Louvre, Catedrala Notre Damme, Domul Invalizilor, Turnul Eifel !

E poate cea mai încărcată zi. Intrarea în piaţeta din faţa Piramidei de la Muzeul Louvre ne-a avertizat că aici e centrul cultural al Parisului. Plouă cu găleata, dar oameni veniţi de pe toate continentele, copii, tineri şi bătrâni, oameni în cârje sau în cărucioare stau răbdători la un rând şerpuit, care se tot întoarce spre intrare. Plouă  duşmănos, dar nimănui nu-i pasă. Pe jos sunt băltoace ca la noi. Nimeni nu ia în seamă intemperiile. Nelipsiţii vânzători ambulanţi sunt pregătiţi să ofere umbrele, strigându-şi marfa în toate limbile. ”Umbrela” este cuvântul cel mai des folosit pe lângă grupurile de români. Mi-a revenit în minte o invitaţie culturală de demult: ”Nu muri înainte de a vedea Parisul!”.

Cam după vreo două ore de aşteptare, reuşim să intrăm la casele de tichete, după un control ca la aeroport. Terorismul i-a speriat şi pe parizieni!

Puţine sunt grupurile cu ghizi. Fiecare vizitează ce vrea, mai mult la întâmplare, mulţi turişti se mulţumesc doar cu o privire de ansamblu, bucuroşi că vor povesti despre celebrul muzeu, printre cele mai valoroase din lume. Alţii aleargă din sală în sală, avizi de frumos. Louvre rămâne o fată morgană pe care nu prea poţi s-o atingi, deoarece îţi scapă mereu.

Repede înainte cu metroul! Tot “echipajul” autocarului ne îndreptăm spre Catedrala Notre Damme, unde nu trebuie să mai plătească nimeni. Tezaurul din catedrală interesează puţină lume din grupul nostru. Aici se vizitează cu tichet. Această suficienţă se amplifică şi în cazul vizitării Domului Invalizilor. Am intrat patru şi am rămas doi! Lipsa de informaţie  îşi spune cuvântul! O excursie trebuie pregătită de fiecare. Nu prea se obişnuieşte. La o materie din Programa şcolară ar trebui să se înveţe despre etapele pregătirii unei excursii. Ar fi benefic pentru viitorii călători prin lumea largă!

Ziua se încheie cu o vizită generică la Turnul Eifel, pe care îl admirasem noaptea de pe Sena.

O nouă noapte albă în drum spre Salzburg!   Ajungem în prima parte a zilei.de vineri. Ne clătim ochii,  admirând Grădinile Mirabell. Se merge prin cochetul orăşel de munte, fără a se etala un interes deosebit pentru casa natală a lui Mozart. Prea puţini au fost mângâiaţi de acordurile celebrei serenade „Eine Kleine Nachtmusic”!

Din Salzburg am vrut să rămân şi cu amintirea celebrului pod cu lacăte, pe care l-am fotografiat, completând albumul de călătorie.

Direcţia Budapesta! Ultima etapă ne completează impresiile de călătorie cu un tur nocturn peste podurile Budapestei, pe care le văd a cincea oară. De data aceasta din autocar!

Spre Bucureşti! După ce intrăm în ţară, autocarul lasă pe traseu turiştii din Deva, Sebeş, Râmnicu-Vâlcea etc. Ajungem în Bucureşti la orele 23  într-o zi de sâmbătă şi  un microbuz ne duce spre Focşaniul nostru drag ,pe care îl dorim cândva capitală culturală europeană. De ce nu?

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5