Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Florin Lăzărescu, Iași,  încă o carte, din ea posibil și un scenariu cinematografic…

      Primit pentru publicare: 18 Oct. 2021
    Editor: Ion ISTRATE
    © Ion N. Oprea
    , © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)


                      Florin Lăzăescu, Iași, preznt în presă, de ani de zile ne întălnim cu dânsul, un neobosit, la vârsta lui – 47 de ani, tânăr,  – imi amintesc ce am citit, vineri 3 aprilie 2015, la conferința despre„Cariera în domeniu creativ” a vorbit studenților Universității „Alexandru Ioan Cuza” și a susținut un cuvânt despre cățile sale și ca scenarist al filmului „Aferim”, premiat cu Ursul de Argint, la BERLINADA 2015, Florin  Lăzărescu este când ziarist – îl întâlnim des în ziarele locale – când ca  prozator povestindu-și propriile cărți, este scenarist nu doar a filmului „Aferim”, regizat de Radu Jude, ci și al filmuluui „O umbră de nor”,regia același, prezentat în premieră mai devreme, la Cannes, în 2013, în fiecare an – și anul accesta, începând de miercuri, 20 octombrie 2021, face parte din echipa de organizare a Festivalului Internațional de Literatură Iași și Traduceri (FILIT), de la care, sigur, vom  afla alte și alte povești de viață nu numai  de la ai noștri, participanții, ci și de la invitații de peste hotare care îndeplinesc condițiile de protecție Covid-19.

                      Florin Lăzărescu în dialog cu Cătălin Sava  despre Noaptea  plec, noaptea mă-ntorc, joi 29 iulie la Librăria Cărturești, terasa Palas, ședință cu autografe – la noua lui carte dspe care spuneam că-i posibil să devină și scenariu de film ca celelalte două – aflăm că-i realizată „după șase ani de la ultima sa carte” și că-i „un roman superb”, deși personajele lui, în cele circa 200 de pagini, realizate la Polirom, „par să vorbească despre nimicuri, scot bani de la bancomat, se ceartă, fumează, se împacă, sînt suficiente pentru a face radiografia completă a unei generații și a unei țări. După Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, Lăzărescu poate să tacă încă șase ani.” (cum spune Tatiana Țîbuleac,  prietena lui  de condei)”.

                    Despre Florin Lăzărescu, născut la 28 martie 1974, nici într-un caz la Doroșcani, cine a spus asta, probabil a glumit, este membru fondator al FILIT, scenarist al scurtmetrajului Lampa cu căciulă (2006, în regia lui Radu Jude, cîștigător al festivalului Sundance, SUA, pentru cel mai bun scurtmetraj), coscenarist al mediumetrajului O umbră de nor… (2014, în regia lui Radu Jude; premieră la Cannes) și al lungmetrajului Aferim! (2015, în regia lui Radu Jude; Ursul de Argint la Berlinale, nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film pentru cel mai bun scenariu din 2015, Premiul Gopo pentru cel mai bun scenariu, 2016), a debutat editorial în 2000, cu un volum de povestiri: Cuiburi de vîsc (Outopos, Iași), a mai publicat romanele Ce se știe despre ursul panda (Polirom, 2003), Trimisul nostru special (Polirom, 2005, 2014) și Amorțire (Polirom, 2013), volumele de povestiri Lampa cu căciulă (Polirom, 2009) și Întîmplări și personaje (Polirom, 2015) și cartea pentru copii Puiul de balaur, puiul de zmeu și puiul de om (Cartier, 2019). Cărțile sale sînt traduse și publicate în 10 limbi …

                    Dar iată ce spune acest autor  dspre ultimul său roman publicat, „Noaptea plec,noaptea mă-ntorc”, vorbe culese tot din spusele sale, răspuns la unele interviuri  la ,„Weekend Adevărul“:
    „Noaptea plec, noaptea mă-ntorc”, ultimul roman publicat al scriitorului Florin Lăzărescu

                      – Cât timp v-a luat să scrieţi cel mai recent roman?

                         La „Noaptea plec, noaptea mă-ntorc“, ultimul roman, am avut la dispoziţie jumătate de an de scris. Asta pentru că în perioada asta s-au scris foarte multe cărţi. De obicei, public destul de repede după ce termin. Acum am avut timp destul să-l recitesc, să-l revăd. Chiar simt că acum am avut timp să-l cizelez stilistic. Cred că despre asta e vorba: să ai tihna necesară.. Ca să scrii îţi trebuie două, trei zile să stai degeaba. Să ai mintea odihnită. Îţi trebuie o anumită stare.

                    – Ce v-a inspirat pentru „Noaptea plec, noaptea mă-ntorc“?

                     Aveam o mini-povestire cu o zi din viaţa tatălui meu, care e constructor. Tot timpul aveam în cap să scriu asta, un roman sau ceva pe structura asta: o zi din viaţa tatei. Anul trecut, înainte de a începe pandemia, îi duceam pe părinţii mei acasă, lângă Iaşi.Probabil la Dobrovăț, zic și eu.  La un moment dat, am început să le spun ce planuri am eu pentru anul care avea să vină. Şi le-am zis de vreo două filme – scenarii adică –, vreo două piese de teatru. Şi le-am zis şi de ideile pentru roman – aveam vreo cinci structuri. Şi, după o tăcere, l-am auzit pe tata din spate spunând: „Tată, lasă tot şi scrie o carte!“. Eu m-am mirat că nu a zis film sau altceva. Şi l-am întrebat: „O carte?“. Şi-a zis: „Da, o carte rămâne acolo. O ţinem noi minte“. Discuţia asta m-a făcut să aleg subiectul acestui roman.

    –                Despre ce este acest roman, mai exact?

                      Este vorba despre lumea de şantier, pe care o cunosc foarte bine prin tata. Am idei de romane care ţin foarte mult de documentare, ar trebui să mă apuc să citesc foarte mult. Mi-a fost cumva comod să-l scriu pe acesta – aveam totul la purtător, nu trebuia să fac mare documentare, deşi am făcut şi asta. Personajul principal din „Noaptea plec, noaptea mă-ntorc“ e un muncitor care trece prin toate mediile de muncă de astăzi şi care ajunge într-o corporaţie – chiar am făcut documentare despre ce se-ntâmplă într-o corporaţie. Cum spuneam, personajul principal trece de la hoţii de buzunare la IT-şti, la videochat, de exemplu. El are o problemă şi încearcă s-o rezolve. Trece prin toate mediile astea. Circulă toată ziua.

                              – Aţi primit vreo reacţie, imediat după lansare?

                    Am două prietene: Tatiana Ţîbuleac şi Teodora Rogoz, de una am amintit mai sus, Tatiana  Țibuleac. Au citit repede cartea. Le-am dat-o  pentru a primi reacţii. Şi amândouă mi-au spus: „Parcă-i taică-miu“. Deşi tatăl uneia a fost învăţător, iar tatăl celeilalte colonel de armată – deci, total altceva. Dar mă bucură, pentru că înseamnă că am prins generaţia taţilor noştri, care cumva sunt la fel.

                       Cititorul ideal: găseşte cartea şi o citeşte sau nu…

                    – Ce contează mai mult pentru dumneavoastră: reacţiile criticilor sau ale cititorilor?

                    Am nişte cititori ideali foarte diferiţi. Pot să dau un exemplu clar. Orgoliul meu de scriitor cere să-i placă şi lui Radu Jude, şi lui Lucian Dan Teodorovici, şi lui Filip Florian, şi Simonei Sora – oameni care sunt foarte diferiţi. În acelaşi timp, am şi prieteni care n-au treabă cu literatura – la fel de mult contează şi părerea lor. Deci vorbim de persoane concrete. Nu e o chestie ideală. Am oricând în cap o listă de zece-douăzeci de oameni. Dacă ei, per total, îmi spun că e mişto cartea, sunt convins că e mişto. Asta pentru că fiecare dintre ei reprezintă o categorie de public.

                     Aveţi poveşti cu cititori? Mă refer la oameni pe care nu-i cunoaşteţi.

                       Da, am poveşti senzaţionale. De exemplu, văcarul din satul vecin a văzut la un moment dat un reportaj cu mine la televizor în care spuneam eu despre nişte personaje pe care le-am prins din lumea de acolo. Şi a venit la mine cu o sticlă de ţuică. M-a strigat la poartă şi mi-a zis să-l bag şi pe el într-o carte. Alt exemplu: eram în Franţa la o lansare. O doamnă a mers 200 de kilometri până în locul în care mă aflam eu, voia să mă cunoască. Mi-a spus că avea o studentă româncă în gazdă. Şi studenta cumpărase cartea mea în franceză – „Trimisul nostru special“. Şi a spus că a găsit-o în bucătărie şi că a citit-o într-o noapte. Ea nu ştia nimic despre mine. Deci ăsta e cititorul ideal: găseşte cartea şi citeşte sau nu. Am mai primit, de asemenea, din Franţa, de la un licean, o scrisoare.  A trimis-o Editurii Polirom. Voia un autograf de la mine.

    FOTO: Florin Lăzărescu, prozator, scenarist şi publicist   FOTO Arhiva personală

                Moș Mistrie din cartea lui Florin Lăzărescu –care se ocupă de toate spune și Adriana Bittel în Pagina cu cărți din revista Formula As care nu rămâne niciodată necitită de mine e un fel de Moromete al capitalismului românesc din zilele noastre, autentc și exponențial,- tot la Ea am găsit și idea că și această nu ultimă carte de Florin Lăzărescu  poate deveni, îndemn, scenariu de film –  dar ca să-mi conving membii Cenaclului care-s la distanță și pe dvs. – cititorii de rând – ca și alți reporteri care până în prezent au citit toate cele șapte cărți – ghiciți care-s – toate publicate la Editura Polirom-, cea mai recentă „Noaptea plec, noaptea mă-ntorc”, citiți suplimentar și cronicile: INTERVIU ANDREEA NOVAC, coregraf și performer „În primul an de facultate curgea sânge din picioarele mele”   și INTERVIU PICTORUL Gabriel Gheorghiu ”Iubesc  pictura și fac  copii cu ea”, care mi-au fost recomandate și mie și m-au dispus.

                 Chiar, n-am înțeles, deși Florin Lăzărescu  vorbește mult despre  mama și tata, despre familie în general, copii are? Altcineva să-mi povestească despre ei!

              Ion N. Oprea, Iași, 18 octombrie 2021, pe 20 la Iași începe Programul FILIT 2021”



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5