Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Folclor din Cornii Botoşanilor

Primit pentru publicare: 14 oct.2014.
Autor:   Vasile DIACON,  USR – Filiala Iaşi

Publicat de Ion Istrate: 15 oct.2014.

 Folclor din Cornii Botoşanilor


Culegerea sistematică, arhivarea şi publicarea folclorului din Moldova au fost realizate în ultimii patruzecişicinci de ani de către specialiştii Arhivei de Folclor a Moldovei şi Bucovinei, remarcabilă fiind în acest domeniu activitatea cunoscutului etnolog şi folclorist, prof. univ. dr. I.H. Ciubotaru. În completarea muncii depuse de către specialişti, s-a adăugat o serie de lucrări etno-folclorice ale unor localităţi din spaţiul bucovinean şi moldav, în general, ori simple culegeri folclorice, a căror importanţă nu poate fi tăgăduită, realizate, de regulă, de către intelectuali, mai ales cadre didactice, cu adânci rădăcini în vetrele folclorice respective.

Popovici,folclorAstfel de răcăcini are omul de litere – poet, prozator şi eseist recunoscut – profesorul Vasile Popovici din Cornii Botoşanilor, care realizează o interesantă lucrare de gen, Vatră străbună. Folclor din zona Corni, Botoşani, apărută la Editura Axa, Botoşani, 2013, sub egida Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani.

Lucrarea beneficiază de o Motivare semnată de Gellu Dorian, care susţine că această carte se doreşte a fi o „schiţă monografică a sub-zonei etno-folclorice Corni”, ce se evidenţiază ca valoare tradiţională în regiunea de confluenţă a Văii Siretului cu zona Fălticenilor şi, de aici, mai departe, cu cea a Ţării de Sus.

Vasile Popovici, cu realizarea sa, este aşezat într-o prestigioasă galerie de folclorişti botoşăneni, alcătuită de Grigore Gheorghiu, D. Negureanu, D.Furtună, Tiberiu Crudu, Stelian Cârstian, D. Lavric şi, evident, I.H. Ciubotaru, fără a fi uitaţi autori care au publicat mai târziu, precum Aurel Ştefan cu volumul Colinde, colinde…Poezia obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou la Vorona (1997), Vasile Ungureanu, cu Pe sub poale de pădure. Culegere şi antologie din Tudora (1998), cărora le mai adăugăm pe entuziastul Constantin Lupu, cu cele două culegeri de folclor muzical din judeţul Botoşani.

În preambulul culegerii sale, în Argument, Vasile Popovici face o scurtă, dar necesară prezentare a coordonatelor istorice şi toponimice a localităţii Corni, a cărei vechime a atestat-o pana lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, când acesta a semnat, în cetatea Sucevei, în data de 14 martie1489, actul de vânzare a moşieii Vlădeni, „ci-i zic şi Cornii, pe Săretiu”, şi precizează că 90% din materialul folcloric publicat este inedit şi că volumul osmotic „nu este o exegeză folcloristică exhaustivă, ci o interferare osmotică, culegere folclorică cu folcloristica, nuanţând textul folcloric cu semnificaţii şi conotaţii într-o semasiologie pe înţelesul tuturor”.

Interesante sunt consideraţiile despre istoricul folcloristicii, prezentarea antinomică a „folclorului vechi” şi a „folclorului nou”, amintindu-le cititorilor săi că doina românească alături de inegalabilul joc al căluşarilor sunt considerate de UNESCO valori aparţinând patrimoniului cultural al umanităţii.

Culegerea propriu-zisă debutează, surprinzător, cu o specie folclorică aducătoare de tristeţe, care îndeamnă la reflecţie asupra imuabilului adevar panta rei, şi anume bocetul, în care ni se relatează că „A venit moartea-n grădină / Şi-a rupt tânăra gheorghină”, adică pe „Fata mare logodită / Pentru nuntă pregătită”, pornită pe un „drum ducător / Înapoi neaducător”. Următoarea categorie folclorică abordată fiind cea a cântecelor, dintre care reţin atenţia cele cu motivul înstrăinării, cu formule de o deosebită plasticitate: „Greu e, Doamne, printre străini, / Ca desculţ prin mărăcini. / Mărăcinul te împunge, /Străinul te face-a plânge. / Mărăcinul te înghimpă / Şi străinul te mănâncă”; ori sunt ironizate unele defecte ale consătenilor creatorului anonim, precum lenea (La cumătru lăudat, La cumătra lăudată). Şi stigăturile culese şi reproduse în carte sancţionează caustic o multitudine de defecte umane: beţia, urâţenia, fata bătrână, omul taciturn etc.

Remarcăm faptul că una dintre doinele publicate are precizarea informatorului că a fost „auzită pentru prima oară în preajma răscoalei din 1907” (Noi ţăranii de la ţară), ceea ce subliniază vechimea creaţiei respective şi legătura ei cu evenimentele istorice concrete. Genul epic este ilustrat de Balada lui Novac, creaţie anonimă, având o apreciabilă răspândire în arealul românesc..

Din multitudinea de descântece enumerate, sunt reproduse trei: de înspăimântare, pentru ursită şi de deochi, şi, ca panaceu universal, sunt trecute în revistă o serie de leacuri băbeşti, toate menite să înlăture suferinţa, indiferent de natura ei.

Categorie folclorică cu largă circulaţie, teatrul popular, cu multitudinea lui de actanţi şi de spectatori, este reprezentat de către o variantă locală a Bandei lui Jianu, a cărei reprezentaţie are loc de Anul Nou, alăuri de jocul caprei, al ursului sau al căiuţilor de la Sarafineşti. Folclorul aferent sărbătorilor de iarnă este reprezentat de colinde, urături, pluguşor, sorcova.

Un interesant material antroponomastic este grupat în: nume de familie, nume de botez şi porecle, precum şi unul toponomastic, fiind înregistrate toate părţile de sat, cu explicaţii asupra numelui fiecărei dintre acestea.

Obiceiurile legate de ciclul familial, – naştere, botez, nuntă, înmormântare – sunt discutate pe scurt şi oferă o imgine de ansamblu a acestor momente etnografice. Pe lângă bocetele de la înmormântare, amintite mai sus, V. Popovici discută şi jocul ciuşca, practicat de copii, în serile de priveghi, datină coborâtoare dincolo de zorii creştinismului.

Ciclul calendaristic înregistrează toate obiceiurile aferente sărbătorilor de peste an. Din multitudinea de obiceiuri discutate, amintim caloianul şi paparuda, ritualuri de invocare a ploii în perioade de secetă îndelungată.

Pe lângă folclorul nou, o bună reprezentare o are descrierea jocurilor copiilor şi publicarea unor interesante frămâtări de limbă din folclorul acestora.

O secţiune importantă a culegerii este alocată folclorului coregrafic, jocurile respective (hora, bătuta, sârba, boghii, ciobănaşul, coasa) fiind ilustrate cu strigăturile aferente.

Este de reţinut că fiecare specie folclorică este discutată pe scurt, multe precizări venind în sprijinul înţelegerii lesnicioase a respectivelor creaţii populare.

Lucrarea, în ansamblu, reuşeşte să facă o prezentare sincronică a realităţilor folclorice din Corni, merituos fiind efortul profesorului Vasile Popovici de a pune în paginile unei cărţi ce s-a mai putut salva din creaţia populară vehiculată în aşezarea sa natală în aceste vremuri ale mult prea păguboasei globalizări, când preocupările de acest gen sunt tot mai rare.

Cartea beneficiază de o interesantă postfaţă – În dulce stil… botoşănean – semnată de Maria Apetroaie, care, subliniind stilul vioi al lucrării, scoate în evidenţă importanța demersului lui Vasile Popovici, constituit, indubitabil, în model demn de urmat.

 

                                                                                                      



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5