Dionisie Dubinciuc s-a născut la 29 ianuarie 1948, în satul Goicea, comuna cu același nume, plasa Șegarcea, județul Dolj. Este căsătorit și are un fiu. A absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului (astăzi, Universitatea) de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. A lucrat ca medic internist și, apoi, nefrolog la dispensarele sau spitalele din Goicea, Măceșu de Sus, Măceșu de Jos (toate în județul Dolj), Bălcești și Râmnicu Vâlcea, oraș în care s-a stabilit (ultimele în județul Vâlcea); după pensionare, în anul 2015, a continuat să activeze în cadrul cabinetului medical individual propriu. A fost membru al Consiliului Județean Vâlcea (2004-2007). Este cel dintâi cantautor de muzică folk din Moldova și unul dintre primii din țară, făcând parte și din formațiile ieșene de muzică rock Înger și Demon și, apoi, Magic. A participat la multe spectacole în țară și a organizat serate literar-muzicale în orașul în care locuiește. A înregistrat, în regie proprie, albumele „Balada omului căzut din vis”/„Floare de cactus” (2016), „Vine primăvara” (2019) și „Biserica iubirii” (2023). Este autorul volumelor „Un altfel de paradis” (2003), „Floarea din vis” (2005), „La umbra sufletului” (2007), „Vine o vreme” (2012) și „Cântecele lumii” (2016) – toate de versuri, „Anotimpurile unei alte lumi” – proză (2016) și „Călător prin Europa” – versuri și proză (2023). A fost distins cu numeroase premii, medalii și diplome în domeniile medical, cultural și social.

Despre activitatea sa muzicală, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 25 noiembrie 2019, de la domiciliul său din Râmnicu Vâlcea.

– Bine te-am găsit, Dionisie Dubinciuc!
– Bun găsit și ție!

– Ai făcut facultatea la Iași; când ai început-o?
– În 1968.

– Dar preocupările tale artistice în ce an au debutat?
– În 1969.

– Atunci, ești primul folkist din Moldova și unul dintre primii din țară; care e părerea ta despre muzica folk de atunci și cea de azi?
– Când m-am apucat de compus și de cântat, nici n-am știut că e folk! Eu am vrut să fac o muzică lirică, sentimentală, pentru suflete și creiere obosite, cărora să le ofer liniștea melodiilor mele și a cuvintelor din ele. Și, până la urmă, a ieșit ce a ieșit… Îmi pare rău că nu s-au păstrat mai multe înregistrări pe care le-am făcut atunci, când cântam pe la căminele studențești, la serile de dans, la Casa Universitarilor, la Casa de Cultură a Studenților… În privința folkului de astăzi, îmi pare mai sărac față de ceea ce se cânta până prin 1980; după aceea, a început să se rarefieze. Au mai fost câteva personalități care au marcat perioada ulterioară, dar, în general, cântecele nu au mai „prins” la public la fel de mult. Astăzi, aproape toate concertele, spectacolele și festivalurile de folk sunt susținute cam de aceiași interpreți din vremea mea.

– Referitor la profesie, ce specialitate medicală ai?
– Medicină internă și nefrologie.

– Mai activezi?
– Încă profesez; sunt medic primar nefrolog în cadrul Spitalului Județean de Urgență din Râmnicu Vâlcea, unde conduc secția de nefrologie și dializă.

– Despre familia ta, ce poți spune?
– Soția mea este inginer, iar băiatul nostru este căsătorit și are doi copii. Pe viitoarea soție, am cunoscut-o în timpul studenției, pe când era voleibalistă la Penicilina Iași. Am luptat ca s-o țin lângă mine, pentru că avea mulți pretendenți! De altfel, cea mai cunoscută piesă a mea [Balada omului căzut din vis] mi-a fost inspirată – atât ca text, cât și ca muzică – de întâlnirea cu ea.

– Îți mulțumesc pentru acest dialog și îți doresc multă inspirație!
– Și eu îți mulțumesc pentru ocazia de a rememora amintiri frumoase.

Florin Bălănescu