Dionisie Dubinciuc s-a născut la 29 ianuarie 1948, în satul Goicea, comuna cu același nume, plasa Șegarcea, județul Dolj. Este căsătorit și are un fiu. A absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului (astăzi, Universitatea) de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași. A lucrat ca medic internist și, apoi, nefrolog la dispensarele sau spitalele din Goicea, Măceșu de Sus, Măceșu de Jos (toate în județul Dolj), Bălcești și Râmnicu Vâlcea, oraș în care s-a stabilit (ultimele în județul Vâlcea); după pensionare, în anul 2015, a continuat să activeze în cadrul cabinetului medical individual propriu. A fost membru al Consiliului Județean Vâlcea (2004-2007). Este cel dintâi cantautor de muzică folk din Moldova și unul dintre primii din țară, făcând parte și din formațiile ieșene de muzică rock Înger și Demon și, apoi, Magic. A participat la multe spectacole în țară și a organizat serate literar-muzicale în orașul în care locuiește. A înregistrat, în regie proprie, albumele Balada omului căzut din vis/Floare de cactus (2016), Vine primăvara (2019) și Biserica iubirii (2023). Este autorul volumelor Un altfel de paradis (2003), Floarea din vis (2005), La umbra sufletului (2007), Vine o vreme (2012) și Cântecele lumii (2016) – toate de versuri, Anotimpurile unei alte lumi – proză (2016) și Călător prin Europa – versuri și proză (2023). A fost distins cu numeroase premii, medalii și diplome în domeniile medical, cultural și social.

Despre activitatea lui muzicală, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 31 octombrie 2008, de la domiciliul său din Râmnicu Vâlcea.

– Te salut, Dionisie Dubinciuc!
– Și eu te salut!

– Care au fost începuturile tale muzicale?
– În satul natal, unde am urmat cursurile primare și gimnaziale, și în timpul studiilor liceale [la Liceul Teoretic (în prezent, Adrian Păunescu) din comuna Bârca, județul Dolj], am luat parte la serbările școlare și am frecventat seratele de muzică, dans și poezie. În 1968, am compus prima mea melodie, Am 20 de ani, iar, în 1969, la un an de la admiterea în facultate, Balada omului căzut din vis – ambele cu texte proprii –, după care a urmat o serie de alte cântece, pe versuri de [Mihai] Eminescu, [George] Topîrceanu, [Tudor] Arghezi, Dumitru Grama, Ana Mâșlea sau ale mele.

– Prestația ta artistică nu s-a rezumat doar la muzica folk; detaliază, te rog.
– Din 1969, am fost membru al grupului Înger și Demon, cu care am activat la Institutul Politehnic [Gheorghe Asachi] și la cantina studențească [Teodor] Codrescu din Iași până în 1970; după aceea, am dat spectacole la Casa Tineretului și Studenților și la Casa Sindicatelor din oraș, precum și în numeroase localități din Moldova, până în 1972. În cadrul formației, cântam la chitară armonie și eram solist vocal. Trupa noastră a acompaniat mulți interpreți de muzică ușoară, unii de notorietate națională: Doina Badea, Gigi Marga, Mihaela Mihai, Doina Spătaru, Sonia Cruceru, Nicolae Nițescu, Luigi Ionescu sau Cornel Constantiniu. În primăvara anului 1970, grupul a participat, sub numele Liric Sonor Sextet, la Festivalul Artei și Creației Studențești de la Timișoara.

– Ce a urmat?
– După desființarea formației, în 1972, am întemeiat o altă trupă, Magic, cu care am continuat activitatea muzicală locală și în Moldova până în 1974. În acea perioadă, trebuia să participăm la un festival de muzică rock, organizat, la București, de Petre Magdin, dar ni s-a pus condiția să ne schimbăm numele (pentru că mai exista un grup omonim la Mediaș) și, refuzând, ne-am retras. În timpul verilor, cântam în tabăra studențească de la Pârâul Rece, unde am fost ascultați de primul impresar al Beatles-ilor, Alan Williams; acesta ne-a invitat la un festival de muzică rock în Cehoslovacia, însă, din păcate, nu ni s-a aprobat deplasarea.

– Despre activitatea muzicală individuală, ce poți spune?
– În paralel cu concertele formației, am făcut înregistrări de muzică folk la Radio Iași, printre care și Balada omului căzut din vis, în 1971, ce s-a clasat luni la rând pe primul loc în topul de specialitate al revistei locale Cronica.

– Această compoziție este o piesă legendară; te-a inspirat cineva când ai scris-o?
– O, da… Muza mea a fost o frumoasă tânără, care, pe vremea aceea, juca volei la Penicilina Iași și care mi-a devenit soție. Am cântat și am păstrat în suflet această melodie pentru ea, dar și pentru toți prietenii mei din Iași, din țară și de „afară”. La nici un an de la înregistrarea ei, a fost transmisă de Cornel Chiriac în emisiunea Metronom de la Radio Europa Liberă; a doua zi, pe oriunde treceam, toată lumea care mă cunoștea – și, pe atunci, mă știau mulți – mă asalta să-mi spună: „Dubi, Dubi, balada ta a fost difuzată aseară de Cornel Chiriac la Europa Liberă!” Eu nu ascultasem emisiunea, de aceea nu mi-a venit să cred; abia după ce toți mi-au repetat același lucru, a trebuit să mă „împac” cu realitatea.

– Mai cânți și astăzi?
– După terminarea facultății, am scris și înregistrat zeci de piese, o parte dintre ele figurând pe trei albume. De asemenea, am participat la mai multe spectacole desfășurate la Râmnicu Vâlcea, la diverse emisiuni de radio și de televiziune ale posturilor din oraș și am acordat numeroase interviuri în presa locală. Continuu să compun și să cânt, pentru că muzica a făcut dintotdeauna parte din mine.

Florin Bălănescu