FRĂMÂNTĂRI … CU TEODOR EPURE. GLASUL POETULUI

FRĂMÂNTĂRI CU TEODOR EPURE

GLASUL POETULUI

Născut din epopee, baladă,doină şi dor

Eminescu e geniul creator al acestui popor,

A făcut dintr-o ţară un cântec nepieritor

Pe care-l vom respecta cu toţii în viitor.

Este mare cât o ţară, cât o omenire,

A rezumat unitatea-n cuget şi simţire,

Ca Homer şi Dante e atotcuprinzător

Fiind un simbol al geniului creator.

A preamărit înaintaşii hiperbolic,

Şi s-a numit pe sine un modest epigon,

Care a iubit, a plâns,a visat ca orice om

Trăind povestea amară a lui Hyperion.

Citit prin faguri de miere ai limbii române,

Glasul său unic a făcut să fie auzit.

Era glasul poeziei româneşti moderne

Cu teorii cosmogonice în poeme.

Eminescu e corpul ceresc,e o stea,

Ce ne încălzeşte noaptea cu lumina sa,

Cu sufletul său asemenea unui copac

Ce vieţuieşte într-un cântec de un veac.

Eminescu e lacrimă, vis şi miracol,

Dar nu avem nevoie de niciun oracol,

Temeiul lui e-n vatra geniului naţional,

Ce ne dă încredere-n destinul naţional.

Pentru cuvintele în limbă nou create

Cărora le.a dat strălucire fără pereche

A rămas şi va fi mânuitor de cuvinte

Trecut în lumea aducerilor-aminte.