FRĂMÂNTĂRI CU TEODOR EPURE
GLASUL POETULUI
Născut din epopee, baladă,doină şi dor
Eminescu e geniul creator al acestui popor,
A făcut dintr-o ţară un cântec nepieritor
Pe care-l vom respecta cu toţii în viitor.
Este mare cât o ţară, cât o omenire,
A rezumat unitatea-n cuget şi simţire,
Ca Homer şi Dante e atotcuprinzător
Fiind un simbol al geniului creator.
A preamărit înaintaşii hiperbolic,
Şi s-a numit pe sine un modest epigon,
Care a iubit, a plâns,a visat ca orice om
Trăind povestea amară a lui Hyperion.
Citit prin faguri de miere ai limbii române,
Glasul său unic a făcut să fie auzit.
Era glasul poeziei româneşti moderne
Cu teorii cosmogonice în poeme.
Eminescu e corpul ceresc,e o stea,
Ce ne încălzeşte noaptea cu lumina sa,
Cu sufletul său asemenea unui copac
Ce vieţuieşte într-un cântec de un veac.
Eminescu e lacrimă, vis şi miracol,
Dar nu avem nevoie de niciun oracol,
Temeiul lui e-n vatra geniului naţional,
Ce ne dă încredere-n destinul naţional.
Pentru cuvintele în limbă nou create
Cărora le.a dat strălucire fără pereche
A rămas şi va fi mânuitor de cuvinte
Trecut în lumea aducerilor-aminte.
Similare