Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Din frământări, versuri de Teodor EPURE. Mănăstirea Dragomirna
Teodor EPURE .
.
.
.
.
Mănăstirea Dragomirna
E o ctitorie unică, vestită,
Cu odoare şi podoabe înzestrată,
Ce se ridică între ziduri de cetate
Ca o cutie frumoasă cu sfinte moaşte.
E toată înveşmântată în odoare
Din creştet până aproape de temelie,
Pe chipul său drag, frumoasă mănăstire,
E atâta smirnă şi atâta soare.
Sub lespedea din Pronaos stă de veghe,
Mitropolitul al cărui glas s-aude
În întreaga minunată cetate sfântă
De o pădure de brazi mereu umbrită.
Împodobită numai cu flori şi lumină,
Eşti a Maicii Domnului frumoasă grădină,
Către tine admiratorii se îndreaptă
Să primească binecuvântare-aşteptată.
Când duşmanii au intrat în mănăstire
Să-ţi răpească capodopera psaltire,
Repede le-ai răspuns cu un cuptor de pâine,
Deşi în cămară atunci nu erau grâne.
Cu multe rugăciuni însă ai reuşit,
Pe cazacii cotropitori i-ai izgonit
Şi ai lăsat mânia să se oprească
Numai sub o pedeapsă dumnezeiască.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania