Teodor EPURE
SUPERBII NOŞTRI BĂIEŢI
Pe băieţii noştri plecaţi în armată
I-am privit de aproape ca niciodată,
Băieţii care-n cazărmi se maturizau
Timizi şi gălăgioşi pe stradă ieşeau.
Băieţii explodând de tinereţe
Cu zâmbet deschis pe tinere feţe
Au plecat dintr-o misterioasă gară
Să apere casa şi mândra ţară.
Deodat-au venit zile de durere,
Zile de spaimă, de grijă, de-ncordare
Şi la primul semnal de alarmă primit
În apele volburoase au năvălit.
Superbii noştri,plouaţi,răsturnaţi de vânt
Uneori în apă până la gât stând,
Mii de copii şi mii de bătrâni au salvat
Cu puhoaiele eroic s-au luptat.
I.am văzut pe Dunăre, pe Siret-notând,
Să răpească apelor familii plângând,
I-am văzut-n case înecate intrând,
În braţe copii ameţiţi de spaimă scoţând.
Piatră cu targa i-am văzut mereu cărând,
Cu maiul şi cazmaua pământul bătând,
Diguri înalte şi rezistente-nălţând,
Multe sate şi oraşe apărând.
Am privit mantăile-ntinse pe pământ,
Ca să fie uscate de-un furios vânt
Aburul scos din postav intra în mine,
La fel de dulce ca mirosul de pâine.
Similare