Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Fundamentele creştine ale Ştiinţei moderne

Primit pentru publicare: 05 Sept. 2020
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN, Bistrița
Publicat: 06 Sept.  2020
© Vasile Găurean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Fundamentele creştine ale Ştiinţei moderne

În istoria cugetării omeneşti, de cca.3.000 de ani, s-au conturat două concepţii funndmentale privitoare la lume şi la Univers: Creaționismul și Materialismul.
Observând mediul înconjurător, în perfecţiuea uluitoare a elementelor care îl constituie, precum şi caracteristici cum sunt ordinea, frummuseţea, măreţia fenomenelor,capacitatea de a se conecta şi interconecta în sisteme bine organizare, mintea omenească a ajuns la concluzia că toate sunt rodul unei înţelepciuni mai presus de lume şi de cele create, pe care a numit-o în multe chipuri, iar rezumativ, Dumnezeu, cel infinit în putere, înţelepciunne, cunoaştere şi glorie.
În lipsa unui contact vizual direct şi permanent cu o altă putere, respectiv un Creator suprem, începând cu antichitatea greco-latină s-a conturat materialismmul, după care materia lumii şi Universului sunt eterne, indestructibile şi infinite. Dacă este aşa, „pentru ce anume materia și mișcarea au generat un Univers cu existenţă limitată, în Timp, nu unul veşnic?”cum se întreabă Laplace și fiecare din noi.
Fisiunea şi fuziunea nucleară au dovedit că materia este energie care a primit masă, confirmând afirmaţia lui Scheling: Sufletul este materie invizibilă; materia este spiritul vizibil”. iar materia poate deveni energie, respective fotoni*forma de lumină.
Acceptarea unuia sau altuia din cele două component: Creaționism sau Materialism, generează un anumit tip de OM. Omul creştin este infinit mai greu de manipulat, fiindcă el este ataşat unor principii de bine, frumuseţe, dreptate, adevăr şi de Cel ce le întrupează în mod suprem, Dumnezeu. Între Religie și știință nu poate exista opunere, ci o evidentă congruenţă. Știința studiază cu uimire și admirație creația lui Dumnezeu.
Atunnci când britanicul Alexander Flemming a descoperit penicilina, a primit laude entuziaste din toate părţile (guverne, savanţi şi oameni de rând); el a răspuns acestora.: „Nu este mare lucru. Eu doar am descoperit aceasta, căci exista în natură”.
Iată o listă de mari savanți cu o profundă religiozitate, din cei care au pus bazele științei moderne:
Alex. Volta (1745-1827)
-însuşi învăţa pe copiii Religia. Descoperitorul electricităţii era bun, simplu, lipsit de emfază, mereu gata să sară în ajutorul aproapelui.
(Andre-Marie) Ampere (1775-1836) descoperitorul magnetismului, nota: „Religia este o lumină pentru descoperirile ştiinţifice. O, cât de mare este Dumnezeu! Ştiinţa noastră e o nimica.”
J. K Maxwel (1831-1879 –profund credincios, se ruga mereu. Murind, repeta cuvintele lui Rchard Baxter: Doamne, mie nu-mi pasă dacă mor sau dacă trăiesc. Datoria mea e e să te iubesc şi să-ţi servesc, iar darul acesta tot de la tine îl aştept.”
C.Fr.Gauss (1777-1855) -faimos matematiciant. Om drept, încă de la vârsta de trei ani stătea lângă bunicul său şi îl atenţiona dacă a greşit cu ceva la plata lucrătorilor.
Cauchy(1789-1857)- catolic fervent, era atât de milostiv că producea uimire. În preajma morţii, auzind că vine preotul, a poruncit să-i presare drumul cu petale de trandafir.
Faraday (791-1867) -mărturisea: „Cunoaşterea şi venerarea lui Dumnezeu ajung la mintea mea tot atât de sigure precum adevărurile de ordin fizic.”
ASTRONOMI
Nicolaus Copernic(11473-1543) – savant, preot și prelat catolic, bărbat pios, cu frică de Dumnnezeu. A poruncit ca pe mormntul său să fie gravat: „Eu nu doresc graţia pe care a primit-o Pavel, nici favoarea de care s-a bucurat Petru; eu implor numai pe cea a tâlharului.”
Johannes Kepler(1571-1630)- Îşi termină opera majporă a vieţii sale cu cuvintele: „Îţi mulţummesc, Creatorule şi Doamne, că ne-ai dăruit atâtea bucurii despre creaţia Ta, admirând opera mâinilor tale./../ dacă amspus undeva ceva nedemn deTine sau am fost nevoit să năzuiesc lapropria mea glorie, Tu mi-o iartă cu milostivire.”
Isaac Newton (1642-1727) -profund religios, umil cititor al Bibliei, zelos, nu pronnţa cuvântul Dumnezeu fără a-şi înclina capul. A părăsit cerccetarea ştiinţifică pentru a se preocupa de studierea Bibliei.
W. Herschel (1792-1822) – genial astronom „Sunt tot mai numeroase dovezile de necontrazis pentru existenţa unei înţelepciuni creatoare şi Atotputernice, care a făurit toate.”
G.Schiaparelli(1835-1910) -descoperitorul canalelor marţiene. Ca şi Newton, a părăsit observatorul astronomic, pentru a studia cele sfinnte.
NATURALIŞTI
J. Quenstedt(1743-1811) mărturisea că „Moise a fost un mare gelog, indiferent de unde şi-a luat el ştiinţa. Câr despre crearea Soarelui în ziua a patra, exclamă: Cât de adevărat! Căci micul Pământ trebuia să se alcătuiască cu mult înaintea Soarelui.”
G. Cuvier(1769-1832) – întemeietorul paleolontologiei spunea că „Moise ne-a lăsat o cosmologie care se confirmă pe zi ce treceîntr-un chip uimitor.” („Discours sur la revolution du globe”)globe”
C. Linnee (1707-1778) – la vederea felului magistral de aşezare a frunzelor spre a putea primi fiecare lumina, exclama: „Am văzut urmele picioarelor lui Dumnezeu!”
A.L.Lavoisier (1743-1794) –„Odată cu lumina, Dumnezeu revarsă asupra Pământului şi principiul organicului, simţirii şi cugetării.”
Justus von Liebig (1803-1872 -principe al chimiştilor germani: „Sublimitatea cunoaşterii naturii constă în aceea că ea mijloceşte adevăratul creştinism.”
L. Pasteur (1822-1895)- părintele microbiologiei muri sărutând Crucea şi rostind Credo-ul.
La fel putem exemplifica prin Alex. Flemming, Rumford, lord Kelvin, Galvani, Coulomb, Ohm, Aug. Jean Fressnel, Fizeau, Agassi, Francis Bacon, Robert Boyle, Isaac Newton, Leonard Euhler, Samuel B Morse, James Joule, Blaise Pascal, Lord Kelvin, Frații Wright etc.
În faţa atâtor dovezi, exclamăm şi noi cu Al. Flamarion: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! În toate putem vedea înţelepciunea şi puterea Ta: în gâze şi în flori, în gâze şi ierburile de leac, în zborul păsărilor ce se gătesc de drum; în mişcarea celor mai mici jivine simţim o tainică înţelepciune, ăn fiecare fir de iarbă.”
Em. Vacherot exclamă: „Dumnezeu este cuvântul cel mai înalt al graiului omenesc. Chiar şi cei mai barbari l-au sărbătorit. Se cere doar o virute: iubirea Adevărului.”
Impresionante sunt mărturisirile marilor PERSONALITĂŢI ANTICE:
Plutarh(46-127): priviţi în lumea largă şi veţi vedea oraşe fără întărituri, fără ştiinţă de carte , fără locuinţe stabile, care nu ştiu să folosească monedele şi nu au idee despre artă, dar nu veţi afla nicio aşezare omenească fără o credinţă în dumnezeire ,niciun oraş în care să nu se afle un sanctuar sau să nu se folosească vreun fel de rugăciune.
Platon (De legibus)(427-347)- „Toți oamenii-atât elinii, cât și barbarii au credința în divinitate.”
Cicero (106-43 ante Hr.):„nu cunosc niciun popor, oricât de sălbatic, care să nu aibă o dumnezeire, Căci vremea șterge născocirile, iar adevărurile le întărește..”
După cum conștiința binelui și răului sunt înnăscute în om, așa este și simțământul religios. De fapt, suntem mult mai religioși decât credem.