Gândind la Eminescu
Mă tot gândesc mereu la Eminescu,
sărac, cu-o sută ludovici pe lună, plată
expediaţi de căminarul la Viana
pribagului poet cu fruntea lată.
Îl am în mintea mea pe Eminescu,
împrumutând pantofii de la Chibici*
şi pantalonii de la Bodnărescu**,
s-ajungă la un curs de matematici.
Îl port mereu în mine pe-Eminescu,
mereu geniu pustiu şi demon apostat;
privesc pe firmament luceafărul de ziuă –
efigie-suspendată-n cerul înstelat.
*Chibici Râvneanu
**Samson Bodnărescu