Nicolae-Emanoil Bellu s-a născut la 28 martie 1931, în orașul Sinaia, plasa Sinaia, județul Prahova, unde a și murit la 22 septembrie 2017, fiind înmormântat în cimitirul local. A fost căsătorit și a avut un fiu. A absolvit Institutul Politehnic din București și a lucrat ca inginer în domeniul feroviar. Despre istoria gării orașului, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 30 iulie 2013, la domiciliul său din localitate.

• – Domnule Emanoil Bellu, cine și când a înființat gara din Sinaia?
• – În ultima parte a domniei Regelui Carol I, au avut loc două înfăptuiri importante: Castelul Peleș [inaugurat în luna septembrie 1893] și calea ferată Ploiești – Predeal, care a apărut ca urmare a unei convenții între Regatul României și Imperiul Austro-Ungar. Gara Sinaia a fost dată în folosință în septembrie 1913, după ce clădirea originală, de dimensiuni mai reduse, fusese inaugurată în decembrie 1879. Lângă noul edificiu, a fost ridicat, tot atunci, Salonul Regal, compus dintr-un salon mare de primire (astăzi, muzeu feroviar) și având, lateral, un hol de retragere cu anexă sanitară, bufet și debarale. Covorul roșu, pe care pășeau capetele regale, unea, în linie dreaptă, scara de coborâre sau de urcare a vagonului din Trenul Regal cu salonul de primire și cu trăsurile parcate în spatele acestuia. Salonul a fost extins [în 1886], devenind prima Gară Regală. Cu timpul, dimensiunile gării nu au mai corespuns afluxului de călători și, în 1940, a fost dată în folosință cea de-a doua Gară Regală, amplasată la sud de vechea clădire, care avea și o remiză pentru adăpostirea Trenului Regal și a două automotoare.
• – Cum arăta gara în acea vreme?
• – Exact cum e cea de astăzi; de atunci, nu s-a modificat nimic din structura arhitectonică. În Salonul Regal, era o pictură murală a lui Dimitrie Știubei, de 5,50/5,50 metri, reprezentând o scenă de vânătoare a domnitorului Basarab I și a suitei sale [cu inscripția Basarab Voievod, secol XIV]; pentru că stemele județelor semănau cu însemnele regale, un responsabil sindical comunist, împreună cu niște tovarăși, a aruncat, în ianuarie 1948, miniu de plumb peste toată pictura, deteriorând-o masiv. După 1990, tabloul a fost recondiționat, cu mare greutate, și poate fi văzut și astăzi.
• – Care erau dimensiunile gării, cu tot cu peron?
• – Clădirea gării a rămas ca atunci – cam de 120/60 metri; peronul inițial avea circa 250 de metri, dar, între timp, a fost mărit din cauza lungimii trenurilor, ajungând ca, în prezent, să măsoare aproximativ 500 de metri.
• – Ce evenimente importante au avut loc în această gară?
• – Foarte multe. În primul rând, asasinarea prim-ministrului [Ion] Gheorghe Duca [la 29 decembrie 1933], când se întorcea de la Palatul Peleș, după o audiență de două ore la Regele Carol al II-lea, însoțit, mai mult formal, de un agent de siguranță care mergea în spatele lui. Un grup de trei legionari, care veniseră, în dimineața acelei zile, de la București în același tren cu el, plănuiseră să-l ucidă la coborârea pe peronul gării din Sinaia. Planul a eșuat din cauza aglomerației și, atunci, l-au așteptat la întoarcere, seara, târziu, pe întuneric, când Duca a traversat holul și a ieșit pe peron; după câțiva pași, unul dintre legionari a aruncat în fața lui o petardă, care a produs o explozie și un nor de fum; în panica aceea, un altul i-a pus mâna pe umăr și i-a tras o rafală de cinci gloanțe în ceafă, premierul murind pe loc. Legionarii au trecut liniile de cale ferată și au fugit în pădure, dar au fost prinși destul de repede, la intervale diferite de timp. De asemenea, reține atenția vizita la Sinaia a Împăratului Franz Joseph [la 17 septembrie 1896], întâmpinat, cu covor roșu și fanfară militară, de Regele Carol I, Regina Elisabeta și oameni politici de seamă; gara era pavoazată cu flamurile Casei Imperiale, flori și ghirlande de brad, iar un grup de copii îmbrăcați în costume naționale, aduși de pe Valea Prahovei, purtau coșuri cu petale de trandafiri. Alte evenimente deosebite care s-au petrecut aici au fost plecările în exil, cu trenuri speciale, ale regilor Carol al II-lea – în Spania [la 7 septembrie 1940] și Mihai [I] – în Elveția [la 3 ianuarie 1948].
• – Ce alte personalități au mai călcat aici?
• – O… E foarte greu, pentru că au fost cu sutele! Veneau des Take Ionescu, Alexandru Marghiloman, Petre P. Carp, Emil Costinescu, Spiru Haret, Nicolae Iorga, Ion Gheorghe Duca, Barbu Știrbey, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Yehudi Menuhin, Constantin Noica și mulți alții; majoritatea avea vile la Sinaia și erau așteptați de trăsuri care-i conduceau acasă. În schimb, Gara Regală era un loc sacrosanct, rezervat numai capetelor încoronate și oamenilor politici de mare anvergură.
• – Ce se păstrează astăzi din gara inițială?
• – Totul. Clădirea gării a rămas intactă, dar a fost electrificată și renovată; peronul a suferit lucrări de adaptare și modernizare, iar, odată cu dublarea liniei, a fost construit un tunel de legătură. Ambientul natural este, în cea mai mare parte, același.

Florin Bălănescu