Castelul „Peleș” din orașul Sinaia, județul Prahova a fost construit în stil neorenascentist, între anii 1873 și 1914, ca reședință de vară a regilor României. A fost ridicat la dorința Principelui (ulterior, Regelui) Carol I, după planurile arhitecților german Johannes Schultz, silezian Carol Benesch și ceh Karel Líman, fiind decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. În luna august 1866, domnitorul a vizitat pentru prima dată Sinaia și, impresionat de frumusețea peisajului, a hotărât construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc, Piatra Arsă, de pe Valea Prahovei. În anul 1872, el a cumpărat terenul (1.000 de pogoane), iar lucrările au început în anul următor, sub supravegherea sa permanentă. Pentru terminarea amenajărilor, a fost nevoie de doi ani, piatra de temelie fiind pusă în anul 1875. Inaugurarea a avut loc în anul 1883, dar, după aceea, castelul a mai suferit modificări și extinderi, costurile construcției, între anii 1875 și 1914, depășind 16 milioane de lei-aur. Clădirea are160 de camere și mai multe intrări și scări interioare, iar turnul central măsoară 66 de metri înălțime. Vitraliile, datând din secolele al XV-lea și al XVII-lea, au fost cumpărate și montate între anii 1883 și 1914, cele mai multe fiind aduse din Elveția și Germania. Plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, acționat de un motor electric. Imobilul are încălzire centrală din anul 1883 și a fost primul castel complet electrificat din Europa. De jur-împrejur, se află șapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni și vase ornamentale din marmură de Carrara. Pe lângă edificiul propriu-zis, în zonă au mai fost construite castelele „Pelișor” și „Foișor” (fost casă de vânătoare), corpul de gardă, economatul, grajdurile, uzina electrică și Vila „Șipot”. În prezent, Domeniul „Peleș” se află în proprietatea Familiei Regale a României și adăpostește Muzeul Național „Peleș”.

• Mihaela Chiș era, la data interviului, referent în cadrul Muzeului Național Peleș din Sinaia, județul Prahova. În calitatea sa, a descris cea de-a doua parte a traseului de vizitare a Castelului Peleș într-un interviu realizat la 3 august 2012, în incinta acestuia.
• – Doamnă Mihaela Chiș, de când a fost locuit castelul?
• – Forma finală a edificiului a fost dată în folosință în luna mai 1914, dar Familia Regală l-a folosit de la 7 octombrie 1883, când a fost inaugurată o parte a acestuia, numai în sezonul cald – între lunile mai și septembrie. În timpul construcției, au lucrat 400 de muncitori și se vorbeau 14 limbi.
• – Vă rog să faceți o prezentare a primului etaj.
• – Prima încăpere, amenajată în stil englezesc, se numește Galeria de Marmură, numită astfel pentru că pardoseala și pereții sunt placați cu marmură de Carrara; plafonul este executat din lemn și stuc aurit, iar parchetul, lambriurile și balconul (folosit de membrii corului regal), toate originale, sunt realizate din lemn de nuc. Șemineul este pur decorativ – ca toate celelalte din castel –, fiindcă întreg edificiul avea încălzire centrală proprie. Din cauză că în această sală se putea ajunge direct din grădinile castelului, galeria era folosită ca foaier pentru sala mare de concerte, care are o capacitate de 60 de locuri. Aici, se află unul dintre instrumentele muzicale preferate ale reginei Elisabeta, orga marca Opus 1.000, executată în Austria, care are particularități tehnice deosebite. În continuare, se intră direct în sala mică de concerte, decorată în același stil al neorenașterii germane. Scara în spirală din colțul încăperii duce spre apartamentul garderobierei, care avea grijă de sălile de concerte. Garnitura neagră de mobilier este realizată din lemn de tec și a fost primită cadou de Regele Carol I de la un maharajah indian. Balconul din interior era folosit de oaspeții Reginei Elisabeta, invitați să ia parte la concertele de aici, accesul la balcon făcându-se pe o scăriță aflată în colțul sălii. Urmează biroul reginei, decorat în stilul neorenașterii italiene, unde obiectele de pe birou sunt executate din bronz aurit, iar pereții – îmbrăcați în mătase naturală. De aici, printr-o ușă comună, se face legătura cu dormitorul regal. În continuare, se iese pe coridorul de est al castelului, care duce spre Holul de Onoare, cea mai înaltă cameră a clădirii, măsurând aproape 16 metri, unde erau primiți oaspeții. În partea stângă, se află intrarea principală în dormitorul regal, unde se găsește garderoba regală. Totul este original, dulapurile sunt executate din lemn de nuc, iar în patul din această cameră s-a stins din viață Regele Carol I, la vârsta de 75 de ani, alături de soția sa și de doctorul personal [Ion] Mamulea; de aici, a fost dus în Sala Maură, apoi la Palatul Regal din București, după care a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Curtea de Argeș. Camera următoare este baia regală, de unde se intră în salonul de relaxare după baie, care are pereții îmbrăcați în postav de culoare verde. Succesiunea încăperilor continuă cu salonul regal pentru servirea micului dejun, aflat în partea de sud a castelului; aici, totul este original, soba din teracotă vernisată fiind pur decorativă și încălzită de un calorifer. Ușa secretă duce în biblioteca regală, iar de la ferestre se vede panorama întregii grădini, cu statuia Regelui Carol I. Urmează prima încăpere folosită de gărzile regale ale apartamentului regal, decorată tot în stilul neorenașterii germane. În partea stângă, se află biroul pentru garda permanentă, cu obiecte din bronz aurit, în partea opusă este amplasat un birou decorat în stil spaniol, folosit de garda care se schimba la un anumit interval, iar cealaltă ușă duce spre Holul de Onoare. În continuare, se găsește Apartamentul Rococo, primul dintre cele destinate oaspeților, care mai este numit și apartamentul prinților, pentru că a fost folosit de Principele moștenitor Ferdinand și de Principesa Maria până la terminarea Castelului Pelișor, construit special pentru ei. Candelabrul este realizat din bronz și cristal de Boemia, patul, original, este garnisit cu mătase și catifea, dulapul reprezintă, de fapt, ușa care duce spre Holul de Onoare, soba este pur decorativă, masa este executată din lemn de tahon intarsiat, iar spătarele de la scaune și canapea sunt făcute din pai de orez aurit. După baia acestui apartament, se află salonul de relaxare după baie, decorat în stilul Art Nouveau și având pereții din lemn vopsit în alb, cu mobilier încastrat. În continuare, este amplasat apartamentul imperial, amenajat pentru vizita împăratului Franz Joseph [al Austriei] în România, care ar fi trebuit să aibă loc în 1906. Este decorat în stilul baroc austriac, cu lambriuri și mobilier executate în tehnica intarsiei; covorul este original, candelabrul, realizat din bronz și cristal de Boemia, are, la partea superioară, forma coroanei împăratului, soba este pur decorativă, iar, în spatele patului cu baldachin, se găsește baia apartamentului. De aici, se intră în salonul imperial pentru micul dejun, decorat în același stil baroc austriac, unde candelabrul are, la partea superioară, forma coroanei împărătesei Elisabeta [a Austriei] (Sisi), soția lui Franz Joseph. Trecând prin coridorul de vest al castelului, se observă o ușă neagră din fier forjat, în spatele căreia se află liftul pentru două persoane, ce încă funcționează, după care se ajunge în trei încăperi folosite de domnișoarele de onoare ale oaspeților, construite prin tehnica „split space” („spațiu împărțit”); ultimele două au câte o scară în spirală, care duc spre garderobe, aflate deasupra. Din același coridor, se intră în biblioteca pentru oaspeți, cărțile fiind depozitate și conservate la București. Ultima sală care poate vizitată la acest nivel este Camera Galbenă, decorată în stilul francez Ludovic al XIV-lea și realizată prin aceeași tehnică de împărțire a spațiului; se mai numește apartamentul primului-ministru, pentru că aici a fost adus premierul I.[on] Gh.[eorghe] Duca după asasinarea sa pe peronul Gării Sinaia [la 29 decembrie 1933].
• – Ce conțin mansardele castelului?
• – Aici, se ajunge urcând pe scara originală, executată în timpul Regelui Carol I. Prima mansardă a fost amenajată după 1900, motiv pentru care stilul decorativ este Art Nouveau. Cea de-a doua este amplasată deasupra Holului de Onoare și era folosită de oaspeții mai apropiați ai Familiei Regale și de cei aproximativ 200 de servitori – câțiva zilnici, pentru castel, care locuiau la prima mansardă și în „aripa rece” a clădirii, și ceilalți, pentru grădini și grajdurile regale, care locuiau în clădirile exterioare. Cel dintâi apartament de la acest nivel era folosit de Olga Mavrogheni, una dintre domnișoarele de onoare ale Reginei Elisabeta, și este alcătuit din camera de zi, dormitor și salon, construit tot prin tehnica de împărțire a spațiului pentru mai multe activități; candelabrele sunt executate din cristal de Boemia și au forma florii de salcâm. Al doilea apartament era utilizat de Zoe Bengescu, o altă domnișoară de onoare a reginei, realizat prin aceeași tehnică de împărțire a spațiului; în timpul regilor Carol al II-lea și Mihai I, acesta a fost transformat în cabinet stomatologic. Alături, se află scara în spirală care duce spre intrarea secretă din biblioteca regală, precum și ușa de acces către prima mansardă. Printr-o ușă-dulap, se intră în apartamentul Principelui Mihai, pe când avea vârsta de șase ani; din acest motiv, a fost vopsit în alb, pentru a înveseli spațiul, iar toate obiectele sunt de dimensiuni mai mici. În dormitorul apartamentului, totul este original, inclusiv mobilierul și covorul.

Florin Bălănescu