Primit pentru publicare: 9 apr. 2017
Autor: Mircea DAROȘI
Publicat: 9 apr. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Gavril Istrate

            Opera filologică şi literară

        Cunoscut în lumea universitară sub numele de ,,ardeleanul  moldovenizat’’, sau ,,patriarhul limbii române’’, profesorul univ. dr. doc. Gavril Istrate, originar din Neposul legendar al judeţului Bistriţa-Năsăud, a fost un strălucit absolvent al Liceului grăniceresc din Năsăud, cu certe înclinaţii spre literatură. S-a născut într-o familie de ţărani, în care tatăl său, Gavrilă Istrate, un remarcabil rapsod popular,  a lăsat în urma lui versuri de-o frumuseţe rar întâlnită  : ,,Unde-i Doamne de nu sună / Glas de fluier şi de strună / Şuier de voinic pe lună’’, adunate într-un volum intitulat,,Dor şi jale. Patimi şi suferinţă’’

      Ajuns în capitala Moldovei pentru a-şi împlini studiile, Gavril Istrate este unul dintre cei mai apreciaţi studenţi ai lui Iorgu Iordan şi Octav Botez, care nu ezită să spună : ,,De mulţi ani n-am avut un elev mai bun, mai studios şi mai pasionat pentru filologie’’. După absolvirea facultăţii devine profesor la Catedra de Limba română din cadrul Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza’’din Iaşi şi, vreme de 19 ani, decanul Facultăţii de Filologie. Pe parcursul activităţii sale didactice se evidenţiază ca un pasionat exeget şi ilustru istoric al limbii române literare.

      Primul său volum intitulat,,Limba română literară’’ (1971) este o sinteză a cursurilor sale universitare prin care îşi pune în valoare o parte din contribuţiile cu care participase la dezbaterea problemei controversate a originii limbii noastre literare şi a dezvoltării ei ulterioare, într-o vreme când nu exista un consens în ceea ce priveşte locul, modul cum a luat naştere şi elementele ei de bază. Studiile sale scot în evidenţă rolul Şcolii Ardelene în dezvoltarea limbii române literare din prima jumătate a secolului al XIX-lea. A făcut cercetări asupra operei lui George Bariţiu, a luat în studiu părerile lui Coşbuc şi Ibrăileanu despre limba literară, a analizat vocabularul operei lui Sadoveanu, limba postumelor lui Eminescu, etc.

      Un adevărat tratat de istoria limbii literare este considerată lucrarea,, Originea limbii române literare’’ (1981 ), care conţine o informaţie filologică surprinzătoare, polemizează într-un mod sever şi elegant cu diverşi filologi de opinii contradictorii, aduce argumente pe baza unui studiu foarte amănunţit, concluzionând că ,,limba literară s-a închegat prin contribuţia eforturilor permanente ale tuturor cărturarilor din cele trei provincii româneşti : Transilvania, Moldova şi Muntenia, că limba română s-a format şi s-a desăvârşit pe încetul, într-o lungă perioadă istorică, întocmai ca poporul care a creat-o, pe ambele versante ale Carpaţilor, de-o parte şi de alta a acestei ,,coloane vertebrale a neamului nostru’’.

      De mare interes se bucură lucrarea ,,Studii eminesciene’’ (1987 ), care îl situează pe poziţia unui exeget al poetului naţional, făcând un studiu amănunţit asupra limbii succesivelor ediţii, antume şi postume apărute de-a lungul vremii, el însuşi fiind un deţinător al acestora. Referitor la vocabularul  poeziei lui Eminescu, Gavril Istrate ajunge la concluzia că poetul şi-a cules elementele de limbă din toate epocile istorice şi din toate  zonele geografice ale ţării, şi că era profund cunoscător  al limbii literare.

      Gavril Istrate îşi extinde cercetările filologice asupra marilor noştri scriitori Mihail Sadoveanu şi Liviu Rebreanu, a poeţilor George Coşbuc şi Octavian Goga, a căror opere sunt analizate din punct de vedere al vocabularului  ( Limba poeziei lui Coşbuc , Coşbuc după 50 de ani, Limba operei lui O. Goga ). Şi toate acestea sunt îmbrăţişate din perspectiva unităţii naţionale, care constituie axul întregii sale activităţi, cheia poziţiei sale în cultura noastră. Un studiu cuprinzător este cel intitulat,, Transilvania în opera lui Mihail Sadoveanu’’, care vine să completeze altele tot atât de bogate în informaţii filologice, precum : ,,Influenţa germană reflectată în vocabularul lui Mihail Sadoveanu’’, ,,Elemente italieneşti în opera lui M. Sadoveanu’’, ,,Relaţiile moldo- polone reflectate în vocabularul sadovenian’’, etc.

     În literatură s-a remarcat prin arta eseului, care i-a stat cel mai mult la îndemână. Este un iscusit portretist al valorilor culturale : Sandu Manoliu, Garabet Ibrăileanu, Titus Hotnog,  Alexandru Ţiplea, Mihail Iordache, Ovid Densuşianu, Ştefan Paşca şi alţii, pe care îi evocă în cele cinci volume de,, Studii şi Portrete’’. Pe acelaşi raft al sufletului său se află capitolul de memorialistică în care descrie împrejurările ce i-au oferit posibilitatea de a-i cunoaşte şi de-a deveni prieteni cu Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Iorgu Iordan, George Călinescu, Tudor Vianu , Ion Petrovici şi mulţi alţii.

     Gavril Istrate este un admirator al peisajelor care i-au încântat sufletul în peregrinările sale. Unul dintre acestea este cel al frumoasei Bucovine pe care a traversat-o adesea în drumurile sale spre casă :,, Am străbătut-o în lung şi lat, cu trenul şi cu autobuzul, cu maşina şi cu căruţa. De multe ori am călcat-o pe jos, nu numai pe drumurile cunoscute, ci şi pe anumite căi tăinuite, din preajma Călimanilor, până la Rădăuţi şi la Suceava, de la izvoarele Sucevei la Broşteni şi la Borca, de la Poiana Ştampii la Ciocăneşti şi la Cârlibaba, peste Rotunda în Transilvania, ori peste Prislop, în Maramureş’’.

      O carte plină de frumoase amintiri din satul său natal se numeşte,, Crăciunul de altădată’’, care impresionează prin frumuseţea descrierii tradiţiilor noastre strămoşeşti din perioada sărbătorilor de iarnă.

     Gavril Istrate s-a stins din viaţă în anul 2014, cu trei săptămâni înainte de a împlini 100 de ani.  Lui i-am dedicat cartea ,,Decanul filologilor români’’. Pentru tot ceea ce a făcut şi ne-a lăsat ca moştenire culturală, merită din plin respectul  şi recunoştinţa noastră, a tuturor.