E toamnă iar…

E toamnă iar și frunza-n vânt rasună iară,
Cu jale si cu freamăt blând, într-o tristețe-amară,
Iar cerul gri și trist de milă varsă lacrimi –
Cunoaște bine timpul crud și-ale naturii datini.

E toamnă iar și-și plânge-amarul iar făptura
Caci iată-a mai trecut un an,încă un an de-a dura,
Așa vor trece mulți de-a lungul vieții noastre,
Și-n viață-abia ne-or ține-atunci,doar amintiri albastre.

E toamnă iar și-n suflet sapă iar trecutul
Aceeași rană de demult, ce veștejeste trupul.
Cu ploaie și cu vânt și frunze spulberate,
Cu tot ce-a fost și nu-i acum, cu nostalgie-n toate.