Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Haec primum ostium la Luceafărul: Andra Elena MÎRZA

    Primit pentru publicare: 22 oct. 2017
    HAEC PRIMUM OSTIUM
    Publicat: 23 oct. 2017
    Editor: Ion ISTRATE

     

    Andra Elena MÎRZA

    Este, în pragul bacalaureatului, elevă la Colegiul Național ,,Alexandru Ioan Cuza” Ploiești.
    Printre recomandări de luat în seamă, poetul Marin IFRIM.
    Membră a Cenaclului ,,Orfeu” se bucură, deja, de un bogat palmares literar:
    -Premiul Editurii Alpha la Festivalul Național ,,Vasile Voiculescu”;
    -Premiul I la Concursul Național de creație literară ,,Ars Nova”;
    -Premiul II la Concursul Național ,,Radu Stanca”, secțiunea ,,Dialog în oglindă”;
    -Premiul II la Concursul Național de creație literară și traduceri ,,Octavian Goga”;
    -Mențiune la Concursul Național ,,Radu Stanca”, secțiunea ,,Poezie liberă”;
    -Apariție în Antologia ,,Versuri pentru istoria literară…de mâine”, editura Grai Românesc;
    -Apariție în ,,Revista Bibliotecarilor Prahoveni”, Nr. 14/2017.

     

    Grupaj literar

     

    Poem fără vârstă

    Poezia va muri odată cu tine
    ca flacăra unei lămpi izbite de pereți
    sau poate va apune
    lin ca soarele după dealuri.

    Pentru că nu e ca zisa proorocilor
    – să fie scrisă înainte de mâinile cerului,
    ci crește din tine ca oasele tale
    ca părul tău,
    devine viața ta.

    Și dacă mintea ți se va risipi prin sanatorii albe
    și versul te va pierde din sine,
    vei crește în tine o pasăre albă
    din oasele tale,
    cu aripi noi,
    îi vei pune ochii tăi
    și îi vei da drumul, printre zăbrele,
    să zboare până la cer.

    Inima ta atunci va plânge
    după acea pasăre liberă a sângelui tău
    și va tot plânge
    ca să i se scurgă strop cu strop
    toată cerneala din ea.

    Și dacă mâna ta când va arăta cerul
    se va trage înapoi arsă de foc,
    mută-ți focul în inimă
    și suflă în el până te va arde de tot.

     

    A fi sau a nu fi

    Pe când oceanul vieţii nu prinse încă val,
    Pe când dormea nelumea-n al vidului hotar,
    Când se-ntregea fiinţa, nesensurile ei,
    Când nu era-nchinare, nici temple şi nici zei,
    Când totul se-nvârtea în cercul dezinvolt,
    Domnea în slăvi Lumina, ghicindu-ne-n tarot.
    În aşteptare surdă, eternul abdica
    Prin colţ de veşnicie nimicul se-ncarna,
    Era o acalmie de nepătrunsă pace,
    Vibrând eternitate-n a timpurilor clape.
    Cântau din lire mute tăceri împărăteşti,
    Cu glasuri de soprane şi chipuri nelumeşti,
    Adâncul şi-apogeul erau legate-ntr-una,
    Căci nu exista cerul, nici marea şi nici lumea.
    S-ar fi cuprins misterul în Tot sau în Nimic
    Ca şi complexitatea de van spre infinit,
    Un zero nul croind algebrice idei
    Vădite de umanul ce nu prinse temei.
    ………………………………………………………..
    Din negura pustiei s-a desfăcut Puterea,
    Şi-n întuneric straşnic El răsări scânteia,
    Un mag, ar zice unii, iar alţii scamator,
    Fără a simţi minunea din actul creator…
    De-atunci se-nalţă aştrii în străluciri de stele,
    De atunci vălură ape, reînviind maree,
    Cu suplă armonie, preasfânt şi delicat
    Se pigmenta natura-n vopseluri de smarald,
    Se îmbăiat-au roze în ape de rubin,
    Scurgând în spinii reci mireasma de venin.
    …………………………………………………………………
    Într-o secundă toate s-au construit perfect,
    Sub vorba neclintită de splendid Arhitect,
    Dar după tot ce fuse elucubrant făcut,
    Se-ascunde printre veacuri, devine nevăzut…
    Şi bezna minţii iar ucide prin convoi
    În drumul făr’ de sens al omului spre nori,
    Simţindu-se posac, uitat de propria stea,
    Născut fără geneză, abandonat sadea.
    Cântat-au epopei din vage simţăminte
    Şi scăpărau idei sfârşite prin morminte,
    Durând în viaţă mutre de falsă fericire
    În drumul lor nesigur, visând la nemurire.
    ……………………………………………………………..
    De n-ar zace-n vaduri mate ale lumii începuturi,
    Cântărind păreri neroade, născociri luate de vânturi,
    De n-ar atârna-n crezarea oricărui profet viclean
    Poate-ntreaga existenţă n-ar mai fi un amalgam.
    Îndrugând idei hilare, ne mărim orgoliul propriu,
    Făr-a fi vădite texte, fără a vedea cu ochiul,
    În infama noastră stare ne-nălţăm impetuos
    Şi ne-ntrecem cu stupoare pe cadranul lui Cronos.
    Ne fălim cu vorbe goale, cu minciune grosolane
    Tot ce-n lume stă să piară ignorăm cu nepăsare,
    ,,Noi am fost şi noi vom fi!” repetăm dezgustător,
    Vizitând sub acuzare tribunale de ocol.
    Ei, ca măştile în teatru, joacă rolurile duble,
    Învăţănd ca de la Iuda cum parşiv să te sărute,
    Să te vândă pe nimicuri, să te-njunghie mişel,
    Cât de mult i-ai ajuta, cât ai ţine tu la ei!
    În smerenie cu petici ni se-arată a fi slugi,
    Pe când înăuntrul firii se-ntronează demiurgi,
    Iar în astă trist satiră de amoruri şi de frici
    Adevărul joacă mimă, ba-i aici, ba nu-i aici.
    Trăim viaţă dezolată, nebunie-n nuanţe seci,
    Ca apoi să murim singuri, puşi în patru scânduri reci,
    Ca şi brizele de toamnă sau văpăile în jar,
    Nestatornici pasageri, rătăciţi peste hotar.
    ………………………………………………………………….
    Soarele apune astăzi , să răsară falnic mâine.
    Valuri se ciocnesc de ţărmuri, renăscând printre fărâme.
    Omul se târăşte-n fapte ca o umbră a lui însuşi,
    Ca o haină nespălată din prea multe neajunsuri,
    Iar odihna meritată-i destinaţie neclară,
    A trăit o viaţă-ntreagă, a luptat, urmând să moară…
    Totu-i vanitate pură, o balanţă inegală,
    Care prin a ei obidă face inima amară
    Şi-n filozofia-i vastă  încă nu ştim a ghici
    Care ne e antidotul dintre-a fi sau a nu fi.

     

    Între două mutări de șah

    sunt prinsă între două mutări de șah
    e rândul tău
    și nu te poți hotărî între c3 și mat
    iar eu încep să mă transform
    într-un nebun ascuțit și să iau lumea-n coarne
    și apoi într-un cal care-și înalță copitele în pătratul de alb
    când regina își apără singură regele prin colțuri
    sunt simultan zece pioni albi
    ce s-au oprit din înaintat în fața celor negri
    și am da orice să o putem lua de la capăt
    e rândul tău
    și sunt prinsă între două mutări de șah
    ce-ar fi să te grăbești
    că ar putea să-mi dea prin gând o rocadă
    fatală pentru regina ta neagră
    ori să mă obișnuiesc să trăiesc între două mutări
    și să-mi clădesc o viață întreagă în minutul ăsta
    cu dragoste plâns și tot tacâmul
    sau mai rău ferească Dumnezeu
    să mă ridic de la masă și să plec.

     

    Faust

    Cum să privesc la frunza in cădere
    Și s-o cerșesc spre cordul meu deschis?
    Să nu pot să îmi cad cu miile de stele,
    Să fiu atât de-aproape a mă preface-n vis?

    Eu n-am să fiu batrân, m-aș îneca
    În suflul astmic al luptelor cu timpul
    Și m-aș uita pe min’, m-aș renega,
    Găsindu-mă-n cenușa pe care-o poartă vântul.

    Cum m-ar pleca poverile din spate,
    Căci anii-s grei, i-arunc într-un mormânt,
    Și-mi curg înveninate din artere
    Iubiri fantomă smulse din trecut.

    Cum mi-aș culege ego-uri sinistre
    Ce inundau cândva a viață,
    Și m-ar orbi himere-ntinerite
    Zburându-mi cioburi de oglinzi in față!

    Eu n-am să pot să fiu bătrân,
    Așteptând crisalida morții,
    Căci duhul mi-aș fi dat de mult
    În labirinturile sorții…

    Aș fi murit când stele insipide
    Mi-ar aminti plimbările celeste
    Și-aș fi murit in ochi de poze vechi
    Și-n revederi cu suflete pereche!

    Nu pot gândi, presus de toate,
    Că soarta-ți n-ai putea cu pana s-o atingi,
    Mă războiesc cu timpu-n miez de noapte,
    Mefisto-mi face semne prin oglinzi.

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5