ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Hard – sucul

(Secvență din volumul ,,Politică, alcool și tutun”, Agata – 2018)

Primit pentru publicare: 15 Iun. 2018
Autor: Ioan Rotundu – Dângeanu, membru al Societății Scriitorilor Botoșăneni
,,MIHAI EMINESCU”
Publicat: 09 Dec. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Economia de piaţă începuse să-şi facă simţită prezenţa. Falimentul, necunoscut în economia românească etatizată, rânjea lacom spre unităţile din zona industrială. Pomana financiară şi angajările fără logică dictate de Guvernul Roman începuse să se răzbune asupra muncitorilor, ce continuau să muncească potrivit dictonul: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim!“

De partea cealaltă, şi la concurenţă cu politica economică a statului, de dezvoltau afacerile private. Cei abili prosperau. Cei intruşi într-o economie de care nu aveau habar, cădeau în valuri sub măturoiul neiertător al falimentului. Ca director al Societăţii de Servicii Informatice, cum a fost rebotezat vechiul Centru de calcul, Bambu se confrunta cu grele probleme financiare. Trebuia găsită o cale de salvare. A dibuit-o închiriind o parte din spaţiul excedentar unor societăţi de construcţie şi prietenului său Dănuţă. Aşa a pus bazele unei afaceri comerciale de tip en-gross în folosul propriei societăţi. De cealaltă parte, pe lângă terasa botezată de şpriţangii „TDM“, Dănuţă şi-a tras şi el un en-gross. Cei doi prieteni îşi conduceau afacerile de pe terasă. Asta, primăvara, vara şi toamna. Iarna, afacerile se puneau la cale în biroul lui Dănuţă, Bambu, prin propriul său birou fiind considerat un musafir tot mai rar.

Barul terasei lui Dănuţă era deservit de un oarecare Vasile, poreclit de clienţi Basil. Lângă bar, sub un tei, era masa politicienilor social-democraţi de tip Cunescu. Bambu tocmai inventase hard-sucul: un amestec între sucul turcesc sau adus de-aiurea, fabricat din chimicale şi votca bolşevică. Când lipsea cea bolşevică, era bună şi cea parşivă la gust, adusă de Dănuţă de la Baia Mare. Bea Bambu un hard-suc, trăgea Dănuţă o votcă sănătoasă; mai semna Dănuţă o factură stropşindu-se la salariaţii care îl furau după cum li se ivea prilejul, mai arunca Bambu cu o piatră în geamul barului lui Basil, pentru a-i înlocui paharul cu hard-suc ajuns gol-goluţ şi viaţa politicii social-democrate botoşănene se scurgea mişto şi la mişto.

În tot acest timp, prin curtea SSI-ului se perindau comercianţii cu amănuntul, aprovizionându-se cu mărfuri. Intra unul în curte, îşi iţea Bambu capul de după tufele gardului viu al terasei să vadă dacă intră în depozitul său sau al lui Dănuţă. Dacă intra la Dănuţă, şi intrau majoritatea, acesta sărbătorea evenimentul, comandând lui Basil un rând, folosind piatra aruncată în geamul chioşcului drept mijloc de comunicare. Aşa s-a născut Ianche, alias Bambu, jidovit pe meleagurile Ştefăneştilor, precum şi Tache, românul basarabean Dănuţă.

Certurile amicale dintre Ianche şi Tache deveneau prilej de distracţie pentru cei din jur, dar şi de băut pentru pleşcari. Dănuţă, om cu inimă largă şi dezlegat la pungă, oferea de băut la toţi cei care erau dispuşi să-l asculte asupra viitorului politic al partidului său şi al lui Cuneascu. Nu era departe vremea când botoşănenii urmau a se obişnui cu ceea ce se va numi „Partidul lui Sandu şi Dănuţă“. Bambu aştepta momentul prielnic să-şi facă prezenţa pe scena politică a judeţului. Cu ochii rotunzi, vioi şi vicleni, cu hard-sucul în faţă, el stătea la pândă, făurind planuri de a câştiga maximul posibil cu cheltuieli minime. N-a avut de aşteptat prea mult!