Hologramă (II)
Tiptil ca un ştrengar, pe şotii pus,
mi-apare holograma mamei mele;
ca pentru-o rugă, eu, cu gândul dus
la ce e dincolo de mine şi de stele.
Îmi spuse pe şoptite, ca nime să audă
că sunt transfigurate-acolo lucrurile firii;
şi dezbrăcat de oase, şi ca o floare nudă,
purtând hlamid’-o ie a-ndumnezeirii.
Când se zorea, se risipise holograma
ce-mi puse-n rugă, ca-ntr-un ciob, un gând;
cu mâna-n gol întinsă, o rugam pe mama
ceva, dar ea se estompa-n eter, plângând.
Similare