•        În ,,Buletinul informativ  M. Eminescu” din iunie 2011, publicam un articol, trimis de Ion C. Rogojanu din București, intitulat ,,Hotel Eminescu”, în care autorul ne spune:,, Mai anţerţ, Dan Toma Dulciu îmi oferea o cărticică de mărimea unei frunze de viţă de vie. Surpriza era, aşa cum a precizat prietenul meu, menţiunea tipărită în partea de jos a chenarului copertei, decorată în stil secesion:,,Se vând la autor ,,Hotel Eminescu” şi la toate librăriile din Botoşani”. Autorul: Const. Gh. Cucu. Titlul ,,operei”: Încercări pripite– Versuri naţionale, satirice, umoristice… Preţul: 1 leu…. Botoşani 28 Faur 1915”.
•       Această mică publicație, cuprinde o serie de încercări poetice: ,,Încercări pripite” ale mele, pe care Onoratul Public Botoşănean mi le-a cerut ,,unanim” a le da la lumina zilei, găsindu-le bune la gust, de şi cam ,,pripite”, spune autorul.
•       Ultima poezie intitulată – ,,ALLO!…BOTOŞANI!!”- face o frumoasă reclamă pentru ,,Hotelul Eminescu”, proprietatea autorului, aflat lângă teatrul din Bototoșani. 
•       Domnul Ion Rogojanu a încercat să afle, de la diferite personalități botoșănene, unde se afla acest hotel, dar fără niciun rezultat. Nici noi botoșănenii nu știam de acest hotel ce purta numele poetului, denumire dată de proprietar pentru atragerea clientelei, ce purta numele celui mai mare poet roman.      Vedem că numele lui Eminescu a fost dat și unui hotel, încât spusele poetei Lucia Olaru- Nenatti se confirm din nou:,,La Botoșani toate se numesc Eminescu”.
•       În ultimul timp am căutat să elucidez cazul, căutând clădirea în care a funcționat acest hotel, reușind să identific clădirea ce dăinuie și astăzi.
•       În căutările mele am plecat de la versurile autorului și proprietarului hotelului, care ne spune:
• La ,,Hotelul Eminescu”
• Ce-i deschis în Botoşani
• Strada Petru Mavrogheni
• Vin Boieri şi oameni mari!!.
• ……………………………….
• Căci, Hotelu-i lângă Teatru, 
• Şi Teatru-i lângă …Hotel!!…
•        În aceste versuri, autorul ne dă două informații importante: ,,Hotelul Eminescu” se afla pe strada Mavrogheni (astăzi Calea Națională)  și se afla lângă clădirea teatrului.
•       În februarie 1915, se știa că teatrul din Botoșani a fost în Casa Sommer, de pe Str. Mavrogheni, clădire ce există și astăzi, unde M. Eminescu a susținut, în 1869, ultimul spectacol de teatru, împreună cu trupa condusă de Mihail Pascaly. Deși, pe 21 decembrie 1914, se dăduse în funcțiune noul teatru ,,Mihai Eminescu”, lumea știa de vechiul teatru, cu care se obișnuise să numească Casa Sommer.
•      În broșura ,,Teatrul Eminescu” din martie 1915, editată la deschiderea noului teatru ,,Mihai Eminescu” se menționa:,,Pe atunci reprezentațiile de teatru și alte asemenea spectacole, se dădeau într-o sală cu totul improprie, dar poreclită teatru, din casele foaste Sommer, în strada astăzi numită Mavrogheni” (Teatrul Eminescu-Din trecutul teatrului botoșănean, martie 1915).
•      Casa Sommer, era ,,perete  în perete” cu o clădire cu etaj, situată pe strada Mavrogheni (astăzi Calea Națională, modernizată), așa cum se spune în versurile proprietarului, C. Gh. Cucu- ,,Căci, Hotelu-i lângă Teatru, /Şi Teatru-i lângă …Hotel!!…”
•       Clădirea în care funcționa ,,Hotelul Eminescu”, destul de solidă, există și astăzi, având la etaj mai multe camere, în care erau cazați oaspeții hotelului. Strada Mavrogheni, pe care se aflau cele două clădiri lipite, ducea până în Str. Marchian.
•      ,,Vin ,,Silphide”…răpitoare!!…/ Vin…,,Artiste”…fel de fel!!..” ,ne mai spune proprietarul, atunci când în sala Sommer se dădeau spectacole de teatru, de către trupele ce veneau la Botoșani, din București, Iași sau de peste hotare. Actorii erau cazați în acest hotel, fiind foarte aproape de sala de spectacole. În spatele hotelului și al teatrului era o cale de comunicare comună și, actorii veneau direct pe scenă. Clădirea hotelului cu etaj era lipită de teatru, aliniată cu acesta și avea patru ferestre la stradă și o ușă ce dădea într-un balcon.
•        Tot în acest teatru, trupa de actori condusă de Fany Tadiny a dat, în decembrie 1887, un spectacol pentru ajutorarea Poetului bolnav, aflat la Botoșani, în îngrijirea surorii sale, Harietta.
•        Prin bunăvoința colegului Mihai Cornaci am obținut fotografia acestei case, ce a fost odată ,,Hotelul Eminescu”, aflată lângă teatrul în care a jucat și Mihai Eminescu, ce îndeplinea funcția de sufleur, secretar, maestru de cor, realizator de texte și chiar interpreta mici roluri. Vara anului 1869, a fost ultimul turneu pentru Mihai Eminescu, în vara anului 1869, după care a plecat la studii la Viena.      
•        Casa din Str. Mavrogheni, care a găzduit ,,Hotelul Eminescu”, la începutul anilor 1900, este încă un loc ce amintește de Marele Poet Mihai Eminescu și ar fi necesar, ca o placă comemorativă să fie amplasată pe fațada clădirii. Alături pe clădirea fostului teatru (Casa Sommer), ar trebui să fie amplasată o placă de marmură albă, cu un medalion M. Eminescu din bronz și cu inscripția:,,În această clădire, fosta casă Sommer, poetul Mihai Eminescu, a dat ultima reprezentație de teatru, în trupa actorului Mihai Pascally, în vara anului 1869”.

Nicolae Iosub, august 2024, Botoșani

Clădirea în care a funcționat ,,Hotelul Eminescu”, alături teatrul Botoșani- Casa Sommer (foto M. Cornaci)

              Clădirea fostului teatru- Casa Sommer din Botoșani             M. Eminescu sufleur- C.P.I.