Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Identitatea decedatei

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Identitatea decedatei

    Primit pentru publicare: 24 Oct. 2019
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 26 Oct. 2019
    ©Nicolae Cornescian © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


     

    cea care în miezul nopții ieșise din apă
    mi-a spus că în punga de plastic
    ce-o ținea în mâna stângă
    adunase miezul unui nor decantat
    tocmai în cartierul în care
    între pârloagele pământului cunoscut
    se pierdea prea mult loc în zadar
    unde sub un cer veșnic cleios
    vântul căpăta culori concrete
    se respira greu întrucât
    acolo unde timpul se uita mereu
    cu adevărat se puteau trăi
    doar zilele de vineri
    treceau anotimpuri neînțelese
    îmi zicea ea și numaidecât
    amintea de umbre
    ce se izbeau de geamuri
    eliberau sunete înfundate
    precum șoaptele celor care populau
    tocmai acele regiuni ale lumii
    ce păreau doar niște reproduceri fidele
    ale altor plaiuri
    deja cunoscute
    orașe din care păsările zburaseră
    undeva în afara spațiului
    chiar în orele de prisos
    când ea încă mai continua
    să aștepte să se facă târziu
    aștepta și zicea că știa
    cine era ea pentru ea
    chiar dacă străinii gândeau
    că era cu totul altcineva
    de fapt se justifica
    oricine cunoștea
    cel puțin o persoană
    cu numele Ana
    fie ea această Ană
    pentru fiecare în parte
    mereu alta şi alta
    oricum mai spunea ea
    vădit confuză și destul de iritată
    din teamă de a nu se face neînțeleasă
    în orice conjunctură
    totul putea fi asemănat
    cu întru totul altceva
    și chiar de păreau că se duc
    mai mereu altundeva
    cei care nu priveau niciodată
    nici măcar cerul
    întotdeauna lăsau senzația că erau
    la fel de străini
    și atunci când credeau că nu mai exista
    nici o oră de prisos în nopțile lor
    dar și când uitau că în realitate
    își continuau doar grabnica apropiere
    de iminentul final
    la fel cum făceam și eu
    până când am trecut
    de cealaltă parte a apei
    am pătruns în adâncul altor lumini
    pentru că nu mai aveam
    nici un loc în viață
    și nu îmi mai puteam închipui
    unde anume eram
    așa că trebuia
    să mă gândesc doar la tine
    ca să pot să mă simt vie
    mai spunea cea care în miezul nopții
    ieșise din apă
    adusese miezul unui nor distilat
    de undeva de sub cerul vâscos
    unde vântul căpăta culori concrete
    păsările zburau în afara spațiului
    iar ea nu înceta să-mi povestească
    cine era ea pentru ea
    și cine eram eu pentru oricine altcineva
    îndeosebi acum
    când adevărate păreau
    doar zilele de vineri
    când în miezul nopții ce dura
    mai mult decât viața oricui
    ea încă mai aștepta
    să izbutesc să înțeleg
    unde anume eram
    iar eu încercam să aștept
    să se facă târziu



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5