Primit pentru publicare: 5 oct. 2017
Autor: Voichița PĂLĂCEAN – VEREȘ, director Editura Napoca Nova Cluj-Napoca
Publicat: 6 oct. 2017
Editor: Ion ISTRATE

IMPRESII DUPĂ O PRIMĂ LECTURĂ FUGARĂ

„Sunt un poem!ˮ, se confesează Dorel Mihai Gaftoneanu, a cărui ambiție lirică este aceea de a surprinde prin intermediul stihurilor sale nici mai mult, nici mai puțin decât „Odiseea omeniriiˮ. În demersul său, poetul pornește de la marea literatură a lumii (de la Juvenal și Shakespeare, până la Eminescu și Blaga), făcând, concomitent, apel la toate zeitățile umanității (din Pantheonul grecesc: Zeus, Diana, Atena, din Orientul apropiat – Keops sau îndepărtat – Buddha,  dar și la Dumnezeul tuturor creștinilor) spre a fi ajutat în străbaterea acestui indicibil de greu drum. Din dragoste în Poetul Nepereche (născut în Botoșaniul ce și lui însuși îi este Acasă) vede un alt fel de zeu: zeul tutelar al universului său poetic, de aceea cadența multor poeme ale sale amintesc de inegalabilele poeme eminesciene „Scrisoarea Iˮ, „Epigoniiˮ, „Mureșanuˮ, „Panorama deșertăciunilorˮ ori, ori… ori…

Filosof prin excelență, dl Gaftoneanu conturează o lumea a contrastelor; antiteza este probabil figura stilistică la care recurge cel mai adesea, alături de metaforă și epitetele ornante, menite să configureze în chip particular arealul sufletesc al autorului și să faciliteze transfigurarea lui în versuri.

Portavoce a unei generații, D.M. Gaftoneanu resimte acut recrudescența inculturii în peisajul național. Considerând că evocarea marilor noastre personalități istorice, literare, științifice prin intermediul poeziei pe care o semnează este insuficientă, face parte din Grupul de iniţiativă de la Botoşani ce a pus în circulație manifestul „Primăvara culturii româneşti”. „Odiseea omeniriiˮ este o pagină amplă a acestui manifest. O „Stea a Norduluiˮ după care mai tinerii creatori – adepți ai poeziei trans-postmoderniste – ar trebui să se ghideze, în oceanul incertitudinii semănate intenționat în aceste vremuri caracterizate de mercantilism și împietrire a emoțiilor.
…
Născut în satul Bursuceni din Vereștii Sucevei, de formație inginer mecanic, Dorel Mihai Gaftoneanu este probabil cel mai titrat poet trăitor pe plaiurile amirosind încă a tei vrăjiți de muze și plopi fără soț.

El scrie, așa cum ne dovedește volumul „Steaua Nordului, Polarisˮ o poezie „greaˮ, ce evită versificația facilă, rimele tocite și suspinurile săltărețe tipice amorezilor etern căutători ai femeii perfecte. D.M. Gaftoneanu scrie o poezie „greaˮ, fiindcă tratează teme grele: istoria actuală, societatea modernă, alienarea intelectualului inadaptat la imperativele sociale ce fac mișcarea de revoluție în jurul atotputernicului ban. O poezie „greaˮ, fiindcă poetul aspiră la a-și face auzită vocea unică psalmodiind gânduri, idei, vise ce-i populează sufletul.

Propriu-zis, poetul reconstruiește lumea parodiind-o subtil, aluziv sau deschis, clamant. Găsind „hibeleˮ lumii în care trăim, pune degetul pe rană, răsucește cuțitul în ea, sperând că astfel elimină metastază după metastază, spre a clădi în poezie o lume eliberată de cancerul moral, de murdăria de orice fel.

Ambiție deșartă! De aceea, el preia, inginerește, toate instrumentele criticului de moravuri și… pictează lumea în cuvinte. Din fericire, reușește de multe ori să iasă din paleta mohorâtă a cenușiu-plumburiului cotidian, oferind o oglindă limpede, în care se vede și curcubeul.

*

Crochiu D.M. Gaftoneanu

Ce poți spune despre un om într-o singură frază? Dar despre un poet? Datele din curriculum vitae se constituie într-o înșiruire de informații privitoare la viața concretă, obiectivă. Realizările artistice, încununate cu premii și distincții, nu reușesc să surprindă coordonatele universului artistic al poetului. Ei, și atunci? Răspunsul se găsește în carte: acolo este omul, cu faptele lui, acolo se află poetul – îngemănare între idee și simțire.