Un alt limbaj poetic – ,,Odiseea omenirii”
Scris de Gruia COJOCARU

În spaţiul cultural al lumii, poezia şi-a conturat un culoar de care în permanenţă s-a ţinut cont. Fiecare dintre noi, într-o formă ori alta, într-un anumit moment al vieţii, am scrijelit nişte versuri pe un petic de hârtie. În adolescenţă şi eu am cochetat cu domeniul liric, dar, cum am realizat că talentul nu mă dă afară din casă, am renunţat. Ca să fii Poet trebuie să ai, în primul rând, vocaţie, dar şi un strop de har!

Consumator de poezie rămânând, am observat la alţii veleităţi lirice, însă, la cei mai mulţi, am descoperit neputinţa de a ieşi din tiparele construite de poeţii consacraţi. Astfel, mulţi dintre creatorii contemporani de poezie sunt tributarii limbajului poetic definit de Eminescu, Arghezi, Blaga sau Nichita Stănescu. De aici absenţa originalităţii, cu tot ce implică acest fapt…

Până la urmă, evident, ,,nimic nu e nou sub soare”, dar, personal, cu satisfacţie am descoperit în ,,Odiseea omenirii” un alt registru liric. Şi când spun asta nu mă refer doar la inovaţia creată de poetul Dorel Mihai Gaftoneanu prin prozopoemul satiric, ci, mai ales, la tablourile care, înlănţuite subtil în versuri accesibile, dezvăluie istoria lumii. Dar tocmai în această accesibilitate stă farmecul întregului, deoarece odată intraţi în lăuntrul volumului de versuri identificăm o uriaşă densitate de cultură pe care poetul o gestionează cu lejeritate, simplitate şi eleganţă.

Aşa se face că, între elementele de noutate ale poemelor din ,,Odiseea omenirii”, apelul la cultură e decisiv. Discret, poetul Dorel Mihai Gaftoneanu provoacă gândirea şi imaginaţia cititorului, trimiţându-l nu odată pe acesta la dicţionar ori la manualulele de istorie, filosofie sau psihologie… (Bine însă că internetul ne e la îndemână!) De pildă, în ,,Ecouri” poetul face o trimitere la forţa cifrei 7, invocând, pe rând, un personaj biblic, continentele, culorile curcubeului, colinele Romei sau ,,braţele de la menoră”; dacă datele despre colinele Romei şi sfântul Toma nu ne sunt străine, nu ştiu câţi dintre noi ştiam că ,,menora” vine de la ebraicul menorah care înseamnă sfeșnic iudaic cu șapte brațe, fiind un simbol al templului, al prezenței lui Dumnezeu și al vieții veșnice şi, totodată, reprezintă emblema statului Israel…
…
Iar dacă iubim umorul fin, într-o radiografie inexorabilă a lumii de azi şi de ieri, nu ne rămâne decât să deschidem ,,Odiseea lumii” şi să o însufleţim cu zestrea noastră interioară.