Autor: Ion N. OPREA
Primit pentru publicare: 6 Mart. 2022
Editor: Ion ISTRATE
Copyright: © 2022 Ion N. Oprea, © 2022 luceafarul.net
© 2022 by Agata
Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
NB
Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.

   Aurel Sergiu Marinescu, s-a născut in 12 februarie 1929, in localitatea Zimnicea, Teleorman. A fost membru al Tineretului liberal din 1946.

          Intre ani 1947-1949 a făcut parte din „Cercul literar” al studenților de la facultatea de drept. A fost eliminat din mai multe facultăți din țară – de la drept, filosofie,  istorie – a suferit persecuții, epurări din serviciu, detenții politice. Student fiind, a fost arestat pe considerente politice, în 1951. A supraviețuit ca printr-un miracol deși a fost condamnat la moarte, la condamnarea pe viață ca să trăiască  și neasteptata clipă a eliberării  în 1969.

                In 1974 a reușit să plece din țară singur, legal, la invitația unui unchi din Franța. A  cerut  azil politic și în final s-a  stabilit în Statele Unite, la New York.
A devenit un autentic luptător pentru cauza libertății patriei pe care nu o uită.. Este un prolific scriitor și publicist.

Cărțile sale ? iată câteva din titlurile pentru care este mereu căutat, deși s-a stins din viață încă dim 2008, 31 august: „O contribuție la istoria exilului românesc!, 9 volume, „Prizonier în propria țară”, „Armata rusă pe teritoriul României”, „Istoria noastră. Cer și…”,  „Mă aplec peste ani”, „Înainte și după Dictatul de la Viena”, „Istorie și cenzură! Dovezi  ale (in)amiciții rusești”.„1944-1958 Armata Roșie în România. Jafuri. Violuri. Crime. Furturi. Răpiri. Tâlhării.  Confiscări. Devastări. Rechiziții. Sechestrări de persoane”, 2 volume, numai acestea cu peste 1000 de pagini, toate la Editura Vremea, în timpul vieții și după… Toată opera sa este de natură să ne aducă în față ce s-ar întâmpla astăzi cu România dacă nebunia lui Putin ar trece dincoace de Nistru, dincoace de Prut…

De-a lungul anilor, nu numai „În 1739, 1770-’74, 1787-’92, 1806-1812 – citez din cartea d-lui Aurel-Sergiu Marinescu -, ocupaţia armată rusească a provocat ţărilor române pagube imense, generând o perioadă nefericită de despopulare şi sărăcire. Armatele ţariste şi-au arătat întregul potenţial al samavolniciilor: abuzurile, jafurile sistematice, dimpreună cu rechiziţiile, confiscările de bunuri şi animale transformaseră Principatele noastre în ţări cu un înalt grad de mizerie. Când nimic nu mai era de luat, oştile imperiale se întorceau acasă, spre a reveni de cum se întrema situaţia în Principate.
„Campania rusească din 1828 a adus, în acelaşi timp, tot felul de nenorociri: foamea datorită uriaşelor rechiziţii ale armatei invadatoare, ciuma adusă din Turcia, o iarnă grea cu o epidemie printre animale care a făcut ravagii, ţăranii fiind folosiţi ca vite de povară; alţii au fost luaţi cu forţa în Bulgaria, pe câmpiile pustii şi bântuite de ciumă ori în flăcări, pentru a recolta grâul părăsit de turci.”
„Amestecul ruşilor lui Kiseleff în înăbuşirea revoluţiei –în anii 1848-49, cea de-a șaptea invazie rusă –  a fost hotărâtor. În spatele represiunii şi a măsurilor guvernamentale româneşti antirevoluţionare au fost ruşii, la originea deportărilor, arestărilor şi maltratărilor.” Prilej, totodată, pentru nesătula împărăţie de a pretinde sume uriaşe pentru întreţinerea trupelor, 11 milioane de franci pentru Ţara Românească şi 2 milioane şi jumătate pentru Moldova. La începutul războiului Crimeei, pentru liniştirea populaţiei, o proclamaţie a ţarului Nicolae I justifica ocupaţia Principatelor române „pentru chestiuni de onoare”. Se mai afirma în acel act neamestecul asigurat în afacerile interne „exact ca Ministrul Molotov peste 90 de ani”. Considerând Moldo-Vlahia ca şi anexată, pusă sub oblăduirea baronului Budberg, oficialităţile militare ruse au trecut la ocupaţia preferată: jaful.

                    Anii 1877-78 marchează a noua invazie şi cea de a doua răpire a Basarabiei, perioada 1916-1929, cea de a zecea, răpirea, în 1940 a Basarabiei şi ocupaţia militară dintre anii 1944-1958 încheind lista.
Ultima cotropire – cea sovietică – cu  cele consemnate în masivele volume ale lui Aurel-Sergiu Marinescu este  pentru mulți români prilej de rememorare, așa cum spune și cartea: „1944-1958, Armata Roșie în România. Jafuri. Violuri. Crime. Furturi. Răpiri. Tâlhării.  Plus datoriile de război care au însemnat tot sărăcirea României.
„Valoarea bunurilor aparţinând căilor ferate, aviaţiei şi marinei române rechiziţionate de trupele sovietice fără nici o formă s-a ridicat la suma de 338 miliarde de lei, iar ca datorii „în primele şapte luni de la armistiţiu s-au livrat într-un ritm alert, cantitativ, mult peste prevederile din Convenţie, care se întindeau pe şase ani.” Între 23 august 1944 şi 31 mai 1945 s-au predat în acest scop 15.357 vagoane de cereale, 10.407 vagoane legume, 1885 vagoane de carne, 387 vagoane de conserve de carne, 163 vagoane de grăsimi, 88 vagoane de peşte, 124 vagoane de lactate, 27 vagoane de delicatese, 155 de vagoane de băuturi spirtoase, 1023 vagoane de sare, 4902 vagoane de furaje, 279 vagoane de tutun, 528.647.000 ţigări. Iar chibrituri: 35.134.000 cutii”…  „România devensie o veritabilă colonie a Rusiei, când ţările Europei vestice renunţau la coloniile lor care, pe rând, şi-au câştigat independenţa”, acuză autorul, suficient și numai să citim, să ne reamintim.

          Ion N. Oprea Iași, 6 martie 2022.