Primit pentru publicare: 17 iul. 2017
 In Honorem, Victor HRENIUC
Autor: Lucia PÂRVAN
Publicat: 17 iul. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Profesorul şi elevii de odinioară

Expoziţie eveniment la Galeriile de artă ,,Ştefan Luchian” din Botoşani, o expoziţie – in honorem Victor Hreniuc, 80 de lucrări semnate de foşti elevi ai profesorului Hreniuc în anul în care a împlinit 75 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate neîntreruptă în cadrul Şcolii Populare de Arte Botoşani -Profesorul şi elevii de odinioară -.
Nu mă sfiiesc să afirm că faţă de Victor Hreniuc – omul şi artistul – am avut, în cei peste 30 de ani de când ne cunoaştem, sentimente de admiraţie ce ţin de bucuria intelectuală a întâlnirii cu un om ce se află în spaţiul semantic al valorii.
Expoziţia deschisă recent (11 iulie) la Galeriile de Artă ,,Ştefan Luchian” din Botoşani vine să confirme faptul că se produce din mers un real schimb al generaţiilor iar cei care vin au tot dreptul să intre în circuitul valorilor acestui timp. Gestul profesorului Victor Hreniuc este pilduitor pentru felul original în care se defineşte între ceilalţi. De la fiecare dintre elevii săi a luat probabil câte ceva dar, cu siguranţă, fiecăruia i-a oferit totul (începând cu Alexandru, fiul său). Artişti cu mai multe sau mai puţine apariţii în public (în expoziţii personale sau de grup); cu expoziţii de neuitat sau doar ocazionale se întâlnesc acum, dincolo de adversităţi sau simple neînţelegeri, într-un spaţiu democratic al valorii – cel al unei galerii de artă – supravegheaţi de ochiul exigent al profesorului Hreniuc, care ştie ce expune şi care este crezut de public prin puterea exemplului personal, printr-o onestitate profesională fără cusur.

Victor Hreniuc a parcurs traiectoria firească unui creator dotat şi perseverent, gândirea i s-a modelat pe principii clare care au condus către realizarea unor lucrări  a căror sugestivitate şi coerenţă au convins. Echilibrat şi insensibil la fluctuaţiile ,,modei” (ce se poartă în pictură la un moment dat) Victor Hreniuc a cumpănit îndelung şi a decis în favoarea lucrului temeinic. Îmi permit să afirm că profesorul Hreniuc face parte din categoria artiştilor care consimt că discreţia ţine de virtute şi că lucrul bine făcut, cu talent şi dăruire va fi întotdeauna apreciat cum se cuvine. Iar ca o concluzie la această expoziţie aş spune că am întâlnit frumosul în univerul pictorului Victor Hreniuc şi al elevilor săi: Corneliu Dumitriu, Alexandru Hreniuc, Liviu Şoptelea, Ioan Iaţcu care onorează oriunde merg, care ştiu să ofere, partenerul de dialog vizual trebuind doar să ştie să primească; George Şpaiuc, pictorul absolut al verii, Marcel Alexa serios şi preocupat de propria evoluţie… Sunt doar câţiva dintre cei care pot oricând dovedi dimensiunea profesorului, capacitatea dăruirii şi arta dialogului intelectual. Lor li se pot adăuga şi Aurel Azamfirei, Florin Grosu, Constantin Zaharia, Sabin Dumitriu, Silviu Babii sau Virgil Pleşca, despre care profesorul Hreniuc spune că desena cu o uşurinţă fantastică dar care a ales să se ocupe de ,,sănătatea” tablourilor (în calitatea sa de conservator al secţiei de artă). Să-l amintim şi pe Mihai Bejenaru, unul dintre cei mai talentaţi elevi ai profesorului Hreniuc, plecat dintre noi la 53 de ani şi readus pe simezele galeriilor, ca de fiecare dată, de prietenul său Adi Pietraru.
Cred că participarea tuturor la această expoziţie este fără îndoială o expresie a sentimentului de respect faţă de profesorul lor care le-a urmărit  evoluţia, bucurându-se de fiecare reuşită; faţă de public dar şi un fel de nevoie a verificării stadiului atins pe plan profesional.

Victor Hreniuc s-a născut la Milişăuţi, judeţul Suceava, în 1942. A urmat Facultatea de Arte Plastice din Iaşi, clasa profesor Dan Hatmanu şi Facultatea de Muzeologie din cadrul Institutului Nicolae Grigorescu Bucureşti.
Din 1972 este professor la Şcoala de Arte Botoşani.
O viaţă dedicată picturii care cuprinde numeroase expoziţii personale şi de grup, tabere de pictură în calitate de coordonator sau simplu participant. Lucrările sale se găsesc în colecţii particulare din: Anglia, Franţa, Canada, Grecia, Italia, Japonia, Israel, Portugalia, SUA. Ca proferor la Şcoala de Arte a ,,modelat” generaţii de artişti, a ştiut, asemenea profesorului său Dan Hatmanu, să-şi facă elevii să-şi găsească drumul, obţinând peste 100 de premii şi distincţii internaţionale.
Criticul de artă Valentin Ciucă afirma că pentru el, Victor Hreniuc rămâne ,,un pictor al tandreţii, lucrările sale mă fac să cred că viaţa lui e o primăvară continuă”. Şi cum ar putea  să fie altfel într-o familie în care doamna Angela Hreniuc este la rându-i artist plastic; fiul Alexandru, la fel ca şi nora, Alexandra, sunt absolvenţi ai Universităţii de Arte Nicolae Grigorescu Bucureşti şi nu excludem posibilitatea ca şi cele două nepoate, gemenele, să urmeze o carieră în domeniu (desenele lor pot fi văzute în expoziţie).
O diplomă Magna cum laudae i-a fost oferită profesorului de foştii colegi de la Şcoala de Arte în semn de preţuire pentru întreaga activitate, foştii elevi şi-au onorat Profesorul şi prin emoţionantele discursuri rostite. Nu se întâmplă des asta. Eu cred că profesorul Victor Hreniuc merita un titlu de Cetăţean de Onoare. Alţii l-au primit pentru mult mai puţin.