Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

În organizarea revistei STARPRESS și a LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI
Ziua Limbii Române-Limba “vechilor cazanii “care unește

  Primit pentru publicare: 05 Sept. 2019
Autor: Alexandru Florin ȚENE, președintele Ligii Scriitorilor Români, membru corespondent al Academiei Americană Română
Publicat: 06 Sept. 2019
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.

Motto:
”Ca orice om cult și cu simțire normală îmi iubesc și eu neamul și limba pe care o vorbim, îmi iubesc neamul pentru că e al meu- și atâta tot“
Nicolae Iorga

În anul 2011 scriitorii Corneliu Leu, Ligya Diaconescu și Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români au semnat o petiție către Parlamentul României ca în ziua de 31 august să se serbeze ZIUA LIMBII ROMÂNE, la fel cu cei din Moldova de peste Prut. Urmare petiției celor trei scriitori, deputatul Viorel Badea a propus Parlamentului spre analiză această inițiativă, semnată apoi de 166 de parlamentari. Astfel că în 2013 prin Legea nr.53 s-a decretat ca românii de pretutindeni să sărbătoresc pe 31 august Ziua Limbii Române.
Urmare acestui fapt Liga Scriitorilor Români și revista internațională STARPRESS condusă de scriitoarea Ligya Diaconescu, începând cu anul 2013 au organizat manifestări culturale,dedicate Limbii Române, în ziua de 31 august în diferite orașe din țară.Trebuie să dezvălui faptul că, atât revista STARPRESS, prin directoarea Ligya Diaconescu, cât și Liga Scriitorilor Români, prin președinte, scriitorul Al.Florin Țene, au organizat, de-alungul anilor, Ziua Limbii Române, inclusiv și alte sute de manifestări culturale cu sprijinul celor 38 de filiale din țară și străinătate ale Ligii Scriitorilor, fără sprijinul financiar al Guvernelor care s-au perindat la conducerea Țării. Aceste manifestări fiind organizate cu banii celor doi conducători, Ligya Diaconescu și pensionarul Al.Florin Țene, și a unor președinți de filiale.În timp ce Uniunea Scriitorilor fără să organizeze astfel de activități, primesc bani de la bugetul țării. Se pare că ai noștri conducători sunt, cum zice un proverb românesc, pentru unii ciumă și pentru unul mumă. Și… mai vorbim în Constituție de egalitate. Cum rămâne cu zicerea: unde-i lege, nu-i tocmeală?
Și în anul acesta, ca în fiecare an, începând cu 2013, un grup de scriitori din Ardeal, format din Lucia-Elena Locusteanu,Nadia Urian, Titina Nica Țene, Florin Țene-operator TV, profesorul Cornel Urian și Al.Florin Țene, în ziua de 30 august, au plecat cu autoturismele spre Stațiunea balneoclimaterică Olănești din județul Vâlcea pentru a sărbătorii la Bisericuța din Albac Ziua Limbii Române. Autoturismele înfășurând distanțele pe roti au intrat în județul Vâlcea pe când Oltul “măcina” lumină în hidrocentrale.
Ajunși la turnul rotund din piatră, au oprit mașinile, turnul parcă era tăiat pe jumătate de o spadă gigantică, ce pare a răsări din apele râului. Este Turnul Spart. Una din porţile de intrare în Transilvania din perioada medievală. O construcţie impunătoare care are nenorocul de a fi admirat doar din viteza maşinii („a, uite un turn”) sau de a servi ca „decor” pentru grătaragii de ocazie pe care îl folosesc ori ca apărătoare de vânt pentru focul unde se pârlesc micii sau cotletul, ori ca pubelă pentru rămăşiţele festinului „la iarbă verde”. Pe vremuri, era o componentă a unui amplu complex militar de apărare a frontierei transilvane de atacurile venite dinspre sud alături de cetăţile Lotrioarei, Turnu Roşu şi Tălmaciu/Landskrone. Acum, este doar un turn înghesuit între Olt şi drumul naţional supraînălţat după „sistematizarea” ceauşistă a Văii Oltului. şi punctul unde, cu secole în urmă, era frontiera cu Valahia.Aici micul grup au ascultat poemul ”Balada Oltului” de Al.Florin Țene, pe când operatorul TV filma.
Hășmașul Mare îmbrățișează izvorul
Oltul vălurește în limba română,
Când printre stânci își cântă dorul
Și pădurea îl îngână.

Coboară râul măcinând stânci
De dor venit de departe,
Iar apa cântă din izvoare adânci
Scriind povești într-o carte.

Morile de lumină scapără valuri în palete
În hora lor s-a prins și pădurea,
Iar când obosite le este sete
Sorb lumină și gânduri plecate aiurea.

O, Doamne, de Olt mi-e dor
Ca la o icoană la el mă-nchin,
Departe sunt și ași vrea să zbor
La malul lui să-l sorb și să mă înclin.

La Cozia Mircea tânăr în vis
Bătrân în înțelepciune și vână
Îmi luminează drumul întins
Cu-n gând bun și sabia în mână.

Sunt dor de ducă și de iubire
Și port râul prin lume ca pe-o cruce
Chiar dacă Oltul precum un mire,
În Dunăre se varsă și se tot duce…

Frații Mureș și Oltul unesc țărișoare
în Țara cea Mare, România bogată,
Muguri pe un arbore înălțat spre soare
din pădurea Litovoilor armată.

În Marea cea Mare Oltul vorbește
Limba învățată la izvoare,
Capodoperă din cuvinte ce unește
Românii din Carpați, Dunăre și zare…

Oltule, Oltuțule, vin românii să te vadă
Intrând cu Doina în veșnicia din baladă.

Ajunși la Mănăstirea Cozia am vizitat această ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, în timp ce Al.Florin Țene le-a povestit subiectul piesei sale inspirată din istoria acestui lăcaș de cult, piesă publicată în volumul “Visul alb”.
Pe 31 august, la ora 10, la Bisericuța din Albac, au început manifestările dedicate ZILEI LIMBII ROMÂNE ediția a VI-a, care au fost deschise de preotul paroh Emilian Groșenoiu, care, printre altele, a povestit istoria acestui lăcaș de cult: “Lăcașul a fost construit la 1746 în satul apusean Albac, locul de naștere a lui Horea și după o lungă și complicată existență, și-a găsit locul de veci lângă izvoare minerale vâlcene.Povestea spune că administrația austro-ungară dorea să scape de amintirea răscoalei din 1784 și sub pretextul pericolului de incendiu a ordonat fărâmarea bisericii și punerea la vânzare a lemnului acesteia; moții desigur nu au vrut să cumpere lemnul sfânt și coincidența face ca vizita întâmplătoare a lui Iorga din acea perioadă să ducă la o serie de întâmplări (demne de un film de acțiune) care în final conduc la salvarea bisericii.
Biserica lui Horea, (de fapt lemnul bisericii), a fost cumpărată ca lemn de foc, în întregime, în 1907 de Ion I.C. Brătianu, transportată pe ascuns și până s-au dumirit autoritățile duale că de fapt va fi salvată, a fost deja trecută granița în Țara Românească; în final a fost reconstruită de meșterii moți din Sohodol. Pentru a reîntregi gruparea Horea-Cloșca și Crișan biserica a primit 2 cadouri importante: porțile împărătești de la biserica lui Cloșca din Cărpiniș și potirul de lemn de cireș de la Biserica din Mesteacăn, unde jurase Crișan. După ce a stat câteva zeci de ani la reședința Brătianu din satul Florica, mica biserică a fost adusă în 1958 la Băile Olănești.”
Apoi a luat cuvântul Ligya Diaconescu care a urat bun venit celor peste 50 de scriitori veniți din țară, Canada, Anglia, Statele Unite, Australia etc.
Președintele Ligii Scriitorilor a citit mesajul scriitorului dr.Ionuț Țene, șef birou cultură, învățământ și culte, din cadrul Primăriei Cluj-Napoca, cu prilejul acestei sărbători dedicată Limbii Române, în care istoricul și scriitorul clujan ura succes participanților.
În cadrul programului a fost lansată Antologia”Limba noastră cea română “, realizată de directoarea revistei Starpress, cu o prefață de Al.Florin Țene, în care sunt cuprinși scriitori români de pe toate meridianele lumii.
În cuvântarea sa Al.Florin Țene a conchis că: limba dacică nu a dispărut niciodată! Ea a suferit transformări, prin împrumuturi din alte limbi, transformări prin care a trecut toate limbile pământului, dar a continuat să existe. Aceasta este limba română sfințită de Opera lui Eminescu.
Cu această ocazie și-au lansat cărți :Al.Florin Țene din Cluj-Napoca, Mariana Popa din Brașov, Melania Rusu Caragioiu din Montreal-Canada, Olimpia Sava din Galați, Titina Nica Țene din Cluj-Napoca, Ionela Fllod din Londra-Marea Britanie, Rodica Calotă din Târgu Jiu, Nadia Urian din Bistrița, Mary Smith din New York-USA, Tudosia Lazăr din Galați, Ligya Diaconescu din Rm.Vâlceda & Toronto.
Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor și Ligya Diaconescu au acordat Diplome de Excelență, semn de prețuire pentru activitatea depusă în slujba Limbii Române, scriitorilor: Preotului paroh Emilian Groșenoiu, Ligya Diaconescu, Lucia-Elena Locusteanu, Melania Rusu Caragioiu, Nadia Urian, Tudosia Lazăr, Olimpia Sava, Ion Pârâianu, Camelia Florescu, Gheorghe Cărbunescu, Maria Brădean, Maria Militaru, Rodica Calotă, preotului Constantin Mănescu, președintele filialei Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români, i-a fost decernată, din partea Ligii Scriitorilor Români, medalia VIRTUTEA LITERARĂ.
Scriitorilor Al.Florin Țene, Mariana Popa și Melania Rusu Caragioiu, conducerea revistei internaționale STARPRESS, cu ocazia împlinirii a zece ani de la apariție, prin directoarea Ligya Diaconescu, l-i sa acordat TROFEUL REVISTEI STARPRESS-LIMBA ROMÂNĂ, semn de prețuire pentru întreaga lor activitate, de-o viață, în slujba Limbii Române. Poetul Al.Florin Țene a citit amplu poem “Gloria Limbii Române “.
În cadrul acestei manifestări au urmat recitaluri de poezie și de muzică susținute de poeții prezenți și de Trupa “Color“ din Hunedoara, formată din: solista Camelia Florescu, din București, sax, voce Fane Abradodi, chitară bas, voce, Geo Costin, chitară, voce Bela Andrasi și key board, voce Niki Nuță.
Seara a urmat un recital de poezie și cântece interpretate de Gheorghe Cărbunescu, Maria Brădean care a interpretat pricesne, și Lavinia Roșu, după care a urmat un ospăț duhovnicescu la Bisericuța din Albac, oferit de parohul Bisericii.
A doua zi pe 1 septembrie toți scriitorii au mers cu autoturismele la schiturile Iezer care este una dintre cele mai izolate sihăstrii din nordul Olteniei, Schitul Iezer este aşezat pe malul drept al râului Iezer, la 4 km nord de satul Cheia, în apropiere de oraşul Băile Olăneşti din judeţul Vâlcea. Schitul Iezer a existat ca așezământ monastic de mult, mai vechi decât cel actual, construit din lemn. Primii ctitori ai acestui sfânt locaş au fost Radu cel Mare (1377-1383) şi fiul său, și Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Cu trecerea timpului, acest schit s-a ruinat, fiind refăcut în anul 1558 și între anii 1567-1568 de Mircea Vodă Ciobanul şi Doamna Chiajna. După refacerea Schitului Iezer, aici s-a adăpostit o mare obşte monahală cu peste trei sute de vieţuitori. O parte dintre aceştia trăiau viaţa de obşte în mănăstire, iar alţii trăiau ca pustnici prin peşteri sau prin chilii, venind doar duminică şi în zilele de sărbători să participe la slujbele săvârşite în biserică.
Un moment de încercare pentru aşezământul monahal are loc după moartea lui Mihai Viteazul. Se spune că, pornind la luptă înspre Ardeal, voievodul Mihai Viteazul a trecut pe la schit lăsând aici, spre bună păstrare, rezerva vistieriei sale. După decapitarea sa la Câmpia Turzii, năvălitorii străini, venind în căutarea vistieriei, au jefuit schitul și au ucis trei sute de călugări ce au apărat schitul cu prețul vieții lor. Monahii au fost înmormântaţi de săteni în trei gropi comune de la poalele stâncilor. Mărturie a acestor fapte stau cele trei cruci săpate în stânca din apropierea schitului, dar şi minunile care se săvârşesc uneori în acest loc.
Schitul se află în strânsă legătură cu Sfântul Antonie de la Iezer care a sihăstrit aici la sfârșitul secolului al XVII-lea. Între anii 1693-1705, prin purtarea de grijă a episcopului Ilarion al Râmnicului, se reface aşezământul. Sfântului Antonie a donat toate economiile sale şi a lucrat personal la rezidirea schitului. Chiliile zidite de Cuviosul Antonie se păstrează şi astăzi, în partea de apus a bisericii.
Din anul 1948, la Schitul Iezer s-a înfiinţat o obşte de maici, care se ostenesc să ducă mai departe tradiţia monahală existentă aici de mai multe secole. Între anii 1996-1999 a fost construit un paraclis cu hramul „Schimbarea la Față” și „Sfântul Antonie de la Iezer”.
Apoi am urcat mai adânc în munte spre schitul Pahomie situat pe teritoriul localitatii Baile Olanesti (comuna Barbatesti), judetul Valcea, la aproximativ 30 km de Ramnicu Valcea, sub crestele Muntilor Capatanii, accesul la aceasta asezare monahala se face pe DN 64A, Ramnicu Valcea – Baile Olanesti, trecand prin Pausesti-Maglasi, virand la stanga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil si accesibil si cu mijloace auto, pana la Izvorul Frumos, care țâsnește de sub steiul de stâncă lung de aproape 50 de metri, pe care este clădită biserica schitului, având hramul „Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul”.
Din pisania actuală a schitului a rezultat ca întemeietori Pahomie monahul și Sava Haiducul, în anul 1520, justificandu-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.
Dupa o alta pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decat marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita, care in anii 1519-1520, când reclădește Bistrita, dărâmată de tunul lui Mihnea cel Rău în anul 1509.
Sfintirea schitului s-a facut la 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Ramnicului, și a fost încredințat spre îndrumare părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa.
Data de 1684 din pisania de astazi a schitului este presupusa a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în acelasi an fiind renovată și Mănăstirea Bistrița de Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent al familiei Craioveștilor.
Sfințirea schitului s-a facut la 30 septembrie 1956, de către episcopul Iosif al Râmnicului, și a fost încredințat spre îndrumare părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa. Primul viețuitor al schitului reînnoit a fost călugărul Ioasaf Ionescu, venit de la Arnota. El moare in 1980 și este înmormântat lângă zidul bisericuței schitului.
Biserica, construita sub o mare stâncă (pe care se afla chipul Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte, rece ca gheața, își așteaptă în liniște și rugăciune vizitatorii.
Tot în cadrul Zilei Limbii Române, în data de marți, 3 septembrie, la Biblioteca orășenească “ A.E. Baconsky“, din Călimănești, la ora 16,30 și în organizarea revistei “MIRAJUL OLTULUI 21”, condusă de profesorul Constantin Geantă a avut loc Medalionul Literar AL.Florin Țene și Titina Nica Țene, cu participarea poetei Ligya Diaconescu.
Localitatea Călimănești, în care Mircea cel Bătrân a ctitorit mănăstirea Cozia, este cunoscută încă din vremea dacilor, care au descoperit efectele benefice ale apelor termale din zonă.
În anul 138 romanii cucerind Dacia ridică aici un castru de apărare în locul numit Bivolari sub poalele muntelui sfânt al dacilor, Kogaionon (muntele Cozia de astăzi), cunoscut sub numele de castrul roman „Arutela”, Arutela fiind denumirea romană a râului Olt. Construcția castrului a făcut ca în jurul lui să se dezvolte o așezare rurală bine închegată și bine dezvoltată pe ambele maluri ale Oltului.
Însă această obște sătească se va destrăma în secolul V, fiind împărțită între conducătorii ei, Căliman, Șerban, Stoian și Bogdan. Noile așezări se vor numi Călimănești pe locul actualului oraș, Stoienești, Serbănești pe dealul de sub masivul Cozia, și Bogdănești la sud de actualul oraș pe malul drept al Oltului.
Călimăneștiul are un trecut zbuciumat, determinat de împrejurările istorice și sociale ale epocilor trecute. Satul lui Căliman, a luat ființă în jurul mănăstirii Cozia. Legenda spune că mănăstirea Cozia – de care este legată nașterea satului – a fost ridicată în apropierea alteia, zidită de Negru Vodă, care se găsește la poalele muntelui Capra, ceva mai la nord de mănăstirea Cozia. Întemeierea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, găsește în jurul mănăstirii Cozia un mănunchi de case mici, satul Cozia, ce coborau pe poalele munților până spre apa Oltului. „În aceste case își trăiau nevoile câțiva români care, poate făceau puntea de legătură dintre strămoșii noștri daco-romani și noi românii” [5].
Localitatea sub denumirea de Călimănești este atestată documentar prima dată la 20 mai 1388 de către Mircea cel Bătrân „…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire…la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă pe care cu dragoste și multă osârdie, după voia domniei mele, l-a închinat mai înainte zisei mănăstiri”.
Manifestarea de la Călimănești a fost deschisă de bibliotecara șefă Georgeta Tănăsoaica care a moderat întreaga manifestare. La început a vorbit profesorul Constantin Geantă despre opera celor doi scriitori citind și alocuțiunile doamnei profesor din Cluj-Napoca, Lucia-Elena Locusteanu despre operele scriitorilor Al.Florin Țene și Titina Nica Țene. În continuare Al.Florin Țene a vorbit, pe scurt, despre romanele sale dedicate lui Gib I. Mihăescu, Ion Minulescu, Al.Macedonski și Radu Gyr, și în general despre cele 81 de cărți publicate de el, iar Titina Nica Țene a citit un colaj de versuri publicate în diferite cărți de poezie semnate de autoare.Ligya Diaconescu a vorbit despre volumul său de poezie, intitulat “Vibrații “și despre desfășurarea zilelor Limbii Române.
Cu acest prilej a fost lansată revista “Mirajul Oltului“, editată de profesorul Constantin Geantă. Cu acest prilej. La această frumoasă și interesantă manifestare au participat scriitori din Călimănești, Rm.Vâlcea și Slatina.
Despre scriitori veniți de la Cluj-Napoca și despre revista MIRAJUL OLTULUI au vorbit dr.ing.Mihai Sporiș, Petre Cichirdan, scriitor, editorul revistei “Cultura Vâlceană”, “Povestea Vorbii 21”, “Forum Vâlcean”, scriitorul Ion Nălbitorul, prof. Teodor Firescu, Ciobanu Dumitru administrator la Editura Proșcoală Râmnicu Vâlcea, scriitorul Paulian Buicescu președintele filialei Olt a Ligii Scriitorilor etc.
În încheiere președintele Ligii Scriitorilor Români a înmânat doamnei directoare a Bibliotecii din Călimănești, Georgeta Tănăsoaica “Diploma de Excelență “ din partea Ligii Scriitorilor Români, semn de prețuire pentru activitatea colectivului în relația cu cititorii, iar profesorului Constantin Geantă, membru al Ligii Scriitorilor, i s-a acordat medalia VIRTUTEA LITERARĂ, semn de prețuire pentru întreaga activitate în domeniul culturii și implementării iubirii de literatură în rândul elevilor săi.
Astfel s-a încheiat a VI manifestare dedicată Limbii Române, activități care au început cu anul 2013 la Sfinxul de pe Bucegi, cu participarea regretatului scriitor Corneliu Leu, apoi la Jupiter, Mangalia, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Moneasa și Olănești.
Limba Română este o limba dulce ca mierea, hrănitoare ca laptele din sânul mamei, dură ca piatra atunci când bărbatul pleca la luptă: când o vorbim pare că nu există, când tăcem, încep s-o vorbească toate lucrurile.