Liana Ivan-Ghilia s-a născut la 16 iunie 1962, la București. Este căsătorită. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București și Facultatea de Istoria și Teoria Artei a Academiei de Arte Nicolae Grigorescu (astăzi, Universitatea Națională de Arte) din Capitală, deținând titlul de doctor în Filologie. Lucrează ca muzeograf în cadrul Muzeului Municipiului București, despre care mi-a oferit detalii într-un interviu realizat la 9 august 2022, în incinta instituției.

• – Doamnă Liana Ivan, de când datează muzeul?
• – A fost înființat în anul 1959 și are sediul în Palatul Șuțu, construit pentru familia marelui postelnic Costache Grigore Șuțu în anul 1834.
• – Faceți, vă rog, o prezentare a sălilor de expoziție.
• – Prima încăpere este dedicată arheologiei bucureștene și prezintă cele mai vechi obiecte descoperite pe teritoriul orașului, datând din paleoliticul mijlociu; cele mai interesante aparțin mai ales culturilor neolitice Gumelnița și Boian – obiecte de cult, dintre care cel mai spectaculos este un vas antropomorf reprezentând celebra zeiță de la Vidra. A doua sală ilustrează evul mediu bucureștean; sunt expuse o pictură care amintește figura lui Vlad Țepeș, primul voievod care și-a stabilit aici capitala, un facsimil al celui mai vechi document ce atestă numele de București, datat 20 septembrie 1459, spada lui Constantin Vodă Brâncoveanu, Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688, precum și obiecte care înfățișează dezvoltarea târgului. Sala următoare este dedicată secolului al XIX-lea bucureștean, când orașul a fost înfrumusețat atât de mult sub influența occidentală, încât a fost numit „micul Paris”. Sunt evocate marile momente din istoria acestuia și a românilor, în general – Revoluția de la 1848, instaurarea monarhiei, în 1866, Marea Unire din 1918 și câteva evenimente tipic bucureștene, precum focul cel mare de la 1847 sau expoziția din 1906, dedicată Regelui Carol I. Mai pot fi văzute Regulamentul Organic din 1830, considerat prima constituție a țării, un document de epocă marcând intrarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria în București, în 1918, o farfurie cu stema Principatelor Unite, imaginea Turnului Colței, edificiu simbolic al orașului, ca și alte obiecte de epocă. În continuare, se intră în partea a doua a muzeului, care ilustrează administrația bucureșteană și modul în care locuitorii au încercat să-și îmbunătățească viața prin diferite mijloace, între care pavarea străzilor, transportul în comun, canalizarea, amenajarea cursului Dâmboviței sau evoluția iluminatului stradal, de la felinare cu lumânări până la folosirea petrolului, a gazului lampant și a electricității, Bucureștiul fiind primul oraș din lume iluminat cu petrol, în 1857. Sunt expuse documente, litografii, medalii, fotografii, primele hărți și planuri, o imagine a Palatului de Justiție, o robă de magistrat a lui C.A. Rosetti, ilustrate de epocă prezentând evoluția mijloacelor folosite de pompieri, reproduceri ale fântânilor pitorești, care amintesc începuturile civilizației bucureștene, precum și un instantaneu al Spitalului Pantelimon, al doilea al orașului, inaugurat în 1735, alături de documentul de înființare a acestuia. Sunt evocate figuri de primari – Pache Protopopescu, reprezentat printr-un bust, și Barbu Ștefănescu Delavrancea –, un veșmânt de ceremonie și un birou de la începutul secolului al XX-lea, străjuit de caricaturi ale unor primari, între care Demetru Ion Dobrescu, cunoscut, pentru zelul său, sub numele de „primarul târnăcop”; sunt prezentate și primăriile sectoarelor, care, la un moment dat, aveau nume de culori. Mai pot fi văzute începuturile tramvaielor bucureștene, în 1871, primele dintre ele fiind trase de cai pe un traseu care pornea de la Gara Târgoviștei (actuala Gară de Nord) până spre Piața Sfântul Gheorghe, trecând prin zona luterană.
• – Unde se află muzeul?
• – Este ușor de găsit, fiind situat chiar în centrul Bucureștiului.

Florin Bălănescu